Cum vede moartea o fetiță cu cancer în fază terminală
Gândul morții este unul pe care mulți oameni încearcă să-l evite. Probabil, nimeni nu înțelege mai bine moartea iminentă, decât cei care suferă de o boală incurabilă și care nu mai au mult timp de trăit pe acest pământ. Cu toate acestea, cum pot înțelege copiii acest concept? Părinții încearcă să îi protejeze pe cât posibil, iar copilăria ar trebui să fie una neafectată de acest gând îngrozitor.
Deși pare ireal și nedrept, există cazuri în care tocmai copiii sunt cei afectați de boli, dar mulți dintre noi credem că micuții nu înțeleg dramele prin care trec. Mărturia emoționantă a unui medic oncolog ne contrazice și este o dovadă că, uneori, copiii sunt mult mai înțelepți decât adulții. Un doctor pe nume Rogério Brandão care a lucrat la Spitalul Oncologic din Pernambuco, situat în Brazilia, a avut parte de o experiență emoționantă cu o fetiță de doar 11 ani, care suferea de cancer în fază terminală, potrivit ganduridinierulasim.com. El a povestit cum vedea acel copilaș experiența îngrozitoare prin care soarta a obligat-o să treacă.
“Odată cu nașterea primului meu copil, am început să mă simt inconfortabil, văzând suferința celorlalți copii. Toate acestea, până în ziua în care un înger a venit lângă mine! Am văzut acel înger în chipul unei fetițe de 11 ani, epuizată de diferite tratamente care au implicat programe chimice și radiații, timp de 2 ani. Dar nu am văzut renunțare în acel mic înger. Am văzut-o plângând de multe ori, am văzut teamă în ochii ei, dar acest lucru este uman!”, a mărturisit medicul Brandão.
Într-o zi a ajuns mai devreme la clinica unde lucra și a găsit-o pe micuță singură, în camera de spital. Îngrijorat, a întrebat-o unde este mama ei, dar răspunsul fetiței l-a lăsat fără cuvinte: “Uneori, mama iese din cameră pentru a plânge în ascuns pe hol. Atunci când eu voi muri, cred că mama mea va fi cuprinsă de nostalgie, dar nu-mi este frică de moarte. Nu m-am născut pentru această viață”.
„Nostalgia este iubirea care rămâne!"
Emoționat, doctorul Rogério Brandão și-a adunat gândurile și a întrebat-o pe micuță ce reprezintă moarte pentru ea, gândindu-se la fetițele lui, care în acea perioadă aveau 6, respectiv 8 ani, cu doar câțiva ani mai mici decât fetița care suferea de cancer terminal. Răspunsul micuței a fost unul plin de înțelepciune, pentru un copilaș care ar fi trebuit să se joace cu jucăriile, nu să sufere pe patul de spital, fără speranță.
„Câteodată, când suntem mici, mergem la culcare în patul părinților noștri, iar a doua zi ne trezim în patul nostru, nu-i așa? „Așa este și moartea. Într-o zi voi dormi, iar Tatăl meu va veni să mă ia. Mă voi trezi în casa Sa, în adevărata mea viață! Iar mama mea va fi cuprinsă de nostalgie”, i-a spus fetița.
Șocat de răspunsul fetei și de maturitatea de care a dat dovadă copila, medicul a întrebat-o ce crede că e nostalgia. Încă o dată, răspunsul ei a fost pe măsură: „Nostalgia este iubirea care rămâne!”.
Medicul oncolog nu a putut să o uite vreodată pe micuța de 11 ani, care deși a avut parte de o soartă tragică, și-a găsit refugiul în iubire.
„Astăzi, la 53 de ani, îi provoc pe toți să dea o definiție mai bună, mai directă și mai simplă a cuvântului «nostalgie»: este iubirea care rămâne! Îngerașul meu a plecat în urmă cu mulți ani, dar mi-a lăsat o mare lecție care m-a ajutat să-mi îmbunătățesc viața, să încerc să fiu mai uman, mai afectuos cu pacienții mei și să-mi reconsider valorile”, a mărturisit doctorul.
