Casa Scânteii, «templul» presei de partid
Începând cu 1947, România intră într-o nouă eră, cea a omului care trebuia să dea ascultare unui regim care știa ce e bine pentru el. Orice urmă de individualism e anihilată de noua orânduire socialistă care nivela conștiințe și punea pe picior de egalitate pe toți indivizii ei.
Presa de partid avea un rol central în crearea omului de tip nou, căruia i se inocula ideea că nu se va desăvârși cu adevarăt în viață decât dacă va contribui la edificarea statului socialist de inspirație sovietică. Pe 26 iulie 1949 este publicată, așadar, hotărârea biroului politic al Partidului Muncitoresc Român (denumirea PCR în perioada 1948-1965) de a se construi Combinatul poligrafic Casa Scânteii.
„Evident, totul era de inspirație sovietică atunci, deci și clădirea va purta amprenta monumentalelor clădiri sovietice, în cazul de față Universitatea Lomonosov de la Moscova. Totuși, colectivul care realizează obiectivul este românesc (Nicolae Bădescu, L. Staadeker, M. Alifanti), condus de arhitectul Horia Maicu”, își amintește istoricul Dan Falcan.Clădirea are patru corpuri distincte, care comunică între ele și sunt legate de un corp central cu 13 etaje și 85 de metri înălțime. În vârf a fost adăugată o „săgeată” de 15 metri înălțime, care, o perioadă, a fost folosită ca releu pentru Televiziunea Română. „Lucrările s-au încheiat în 1956, iar clădirea adăpostea cel mai mare combinat poligrafic din țară, dar și numeroase edituri și redacții de ziare și reviste. În anii ‘80 acolo era Ministerul Culturii, căruia i se spunea oficial Consiliul Culturii și Educației Socialiste. Tot acolo era și bogata fototecă a Agerpres”, mai spune Dan Falcan.
Din punct de vedere arhitectural, clădirea impresionează prin totala lipsă de inspirație a celor care au „desenat-o”. Pe lângă stilul realist-socialist de inspirație sovietică, Casa Scânteii abundă în influențe tradiționale și chiar „burghezo-moșierești”. De exemplu, turnulețele care se găsesc pe fiecare din cele patru corpuri de clădire sunt inspirate din arhitectura bisericilor și mânăstirilor de la noi.
În documentația depusă în vederea proiectării se regăsec câteva pasaje care fac referire la mânăstirile Hurezi, Curtea de Argeș și Cozia. Turnurile nu au primit niciodată o funcțiune practică, ci au fost pur decorative. În arhitectura ferestrelor și boltelor se văd influențe interbelice, atât de hulite de comuniști. Explicația prezenței lor poate fi aceea că „au scăpat” de cenzură, mai marii partidului nefiind niște experți în domeniu.
Templu al presei de partid în comunism, Casa Scânteii a mai găzduit redacții de ziare și de edituri și după 1990. După Revoluție a primit numele de Casa Presei Libere, ca tribut adus libertății cuvântului, recâștigată odată cu înlăturarea regimului.
Ridicată pe molozul Hipodromului Băneasa
Locul edificării sale nu a fost ales la întâmplare. În acea perioadă, partidul voia cu orice preț să demoleze toate construcțiile de inspirație „burghezo-moșierească”. De aceea, terenul de 60 ha pe care funcționa celebrul Hipodrom Băneasa a fost foarte râvnit.
Operă a arhitectului Ion Berindei (tatăl), Hipodromul Băneasa era în 1910 un loc al întâlnirilor mondene ale înaltei societăți europene. Aici, pariatul pe cursele de cai nu era doar un mod de a face bani, ci mai degrabă unul de petrecere a timpului liber într-o companie selectă. În perioada 1949-1950, hipodromul de galop și tribunele aferente au fost demolate pentru viitoarea Casă a Scânteii. În 1960, la patru ani de la inaugurarea clădirii propagandei, este distrusă și pista de trap, în locul căreia avea să se ridice „Târgul Internațional”, actualul Romexpo.
