Ce se întâmplă cu bătrânii nimănui. Locuri în azile nu sunt
Doar 6.000 de locuri. Atâtea sunt disponibile pentru bătrâni în azilele de stat. Restul sunt la privat, iar costurile lunare depășesc 3.000 de lei, în condițiile în care pensia minimă este de 1.100 de lei.
Nu au familii. Sunt singuri pe lume, bunicii cărora nu le deschide nimeni uşa suferă în casă de frig, foame şi sete.
Într-o societate normală, aceștia și-ar găsi locul într-un azil de bătrâni, acolo unde să-și trăiască decent restul zilelor.
Din păcate, statul nu este capabil să facă nimic pentru ei și mor cu zile. Potrivit Ministerului Muncii și Justiției Sociale, în țara noastră sunt 328 de azile autorizate, dintre care doar 107 sunt publice. Iar în ceea ce privește locurile, aici este o mare problemă. Statul deține puțin peste 6.000 de locuri, iar cei de la privat 8.503.
”Trebuie să moară unul ca prinzi un loc și nu ajunge oricine. Iar la privați costă foarte mult. Am căutat pentru tatăl meu, care are 85 de ani, și prețul este undeva la 3.000 de lei pe lună, în condițiile în care pensia lui este de 1.000 de lei. La stat contribuția lunară de întreţinere reprezintă 60% din pensia fiecăruia, dar nu poate depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin”, ne-a povestit Maria, din București, oraș în care nu există nici măcar un azil public.
În schimb, pe listă apare unul singur în Ilfov, care are o capacitate de 50 de persoane. Cele mai multe spații pentru bătrâni susținute de stat sunt în județele Vâlcea (7), Teleorman (6), Mureș (6), Caraș-Severin (5) și Mehedinți, Timiș, Galați, Giurgiu, Constanța, Bacău câte 4.
La începutul anului trecut, în jur de 2.400 de bătrâni se aflau pe listele de aşteptare ale căminelor publice şi private, în timp ce alți 14.950 erau internaţi în căminele publice şi private. În România, trăiesc în jur de 5,2 milioane de pensionari.
