Cel puțin 5.000 de români vor muri în cazul unui cutremur ca cel din 4 martie 1977
Cel puțin 5.000 de morți. Acesta ar fi cel mai optimist scenariu al producerii unui nou cutremur de mare adâncime în România. La împlinirea trecerii a patru decenii de la consumarea cutremurului din 4 martie 1977, unul cu efecte dezastruoase asupra Bucureștiului și a României în general, concluzia e una singură: autoritățile nu sunt nici pe departe pregătite să se confrunte cu o asemenea catastrofă. Și nici românul de rând!
În 1977 am avut 1.570 de morți și peste 11.000 de răniți
Bilanțul cutremurului din 4 martie 1977 e déjà istorie: 1.570 de decese, dintre care 1.391 consemnate în București, 11.300 de răniți, 35.000 de locuințe distruse. 32 de clădiri înalte și aflate în patrimoniul istoric și cultural al Capitalei și-au încheiat și ele existența în seara zilei de vineri, 4 martie 1977, puțin după ora 21.20.
Prin comparație, și cu glas extrem de scăzut, specialiștii avertizează că dacă un asemenea cutremur s-a repeta, numărul de victime s-ar tripla, cel puțin. Dar acesta e cel mai optimist scenariu. Fiindcă, în realitate, toată lumea se așteaptă la cei mai rău, în condițiile în care Bucureștiul deține oficial 110 clădiri încadrate în prima clasă de risc seismic.
Cum această încadrare s-a făcut acum mai bine de 20 de ani, iar de atunci încoace nimic, nici măcar consolidarea integrală a celor inventariate, e la mintea cocoșului că în realitate numărul acestor clădiri e în fapt mult mai mare. Unele voci vorbesc, cu argumente solide, că numărul lor ar atinge cifra miilor, atrăgând atenția asupra faptului că majoritatea spațiului locativ bucureștean e format din blocuri construite în regimul comunist, trecute déjà de jumătate de secol, cărora li se adaugă clădiri istorice de la finele secolului XIX sau de la începutul celui următor.
Azi, peste 4.000 de oameni locuiesc în „blocuri cu bulină roșie”
Conform celor de la „Alert”, o platformă online dedicată conștientizării riscului seismic în București, cel puțin 4.200 de persoane locuiesc în prezent în clădiri încadrate în prima clasă de risc seismic. Adică cu minime șanse de salvare în cazul producerii unui nou cutremur vrâncean de mare adâncime!!!
Asociația „S.O.S Clădiri cu Risc Seismic” susține prin vocea președintelui ei, Alexandru Dumitru Radu, că a identificat 181 de clădiri încadrate în prima clasă de risc seismic, care ar putea fi consolidate prioritar în următorii cinci ani. Doar că întreaga operațiune ar costa circa 200 de milioane de euro!
Pe de altă parte, același Alexandru Dumitru Radu crede că autoritățile ar trebui să expertizeze din punct de vedere al rezistenței la seism alte circa 3.000 de imobile bucureștene, toate construite înainte de 1977.
Statistica spune că Vrancea ne scutură cu tărie de cel puțin două ori într-un secol
La 40 de ani de la producerea ultimului mare cutremur vrâncean de mare adâncime, nici Executivul, nici Primăria și nici bucureșteanul de rând nu dau semne că au înțeles ceva din tragedia petrecută la 4 martie 1977. Și asta în ciuda unei statistici clare care arată că în ultimele două secole Vrancea „s-a scuturat” periodic cu o magnitudine de 7 – 7,5 de cel puțin două, trei ori la fiecare 100 de ani.
După cum e cunoscut mai tuturor că Bucureștiul este capitala europeană cea mai amenințată de un risc seismic major, trăind aproape permanent sub semnul divinității sau al hazardului, ca să luăm în calcul atât perspectiva celor pioși, dar și pe cea a celor cinici.
Majoritatea populației românești de azi a depășit efectele cutremurului din martie 1977, dar asta nu a scutit-o de alte câteva mișcări seismice importante, cum ar fi cele din august 1986 sau din mai 1990, când s-a înregistrat un cutremur, de zi, spre deosebire de cel din 4 martie 1977 sau din 31 august 1986, cu magnitudinea de 6,9. Iar în ultimele șase luni s-au înregistrat câteva sute de mișcări seismice, dintre care două au fost serioase, cu cel puțin cinci grade magnitudine.
Ca atare, ce fac autoritățile? Pe hârtie, multe.
Avem sistem performant de alertare antiseism, dar suntem repetenți la folosirea sa
Astfel, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului a pus la punct, încă de acum mai bine de un deceniu, un sistem performant de alertă contra seismelor majore care oferă, în medie cu 25 de secunde înainte, o alarmare clară cu privire la producerea unui seism major.
De această alarmă beneficiază sistemele de urgență ale statului, dar și unități economice importante, cum ar fi Centrala Nucleară de la Cernavodă sau compania care administrează Reactorul Nuclear de lângă Pitești, dar și vecinii noștri din sud, care au și ei la Kozlodui o centrală nuclear-electrică. În schimb, nici o companie, publică sau privată de utilități publice, de genul Distrigaz, Apa Nova, Enel, nu s-a lăsat impresionată de performanța sistemului, așa că închiderea sistemelor de alimentare cu gaze, curent electric și apă va rămâne la cutremur aproape la mila Domnului și a inspirației de moment a angajaților pe care seismul îi va surprinde la serviciu.
Pe de altă parte, există de câțiva ani în cadrul Ministerului Afacerilor Interne un Departament pentru Situații de Urgență, chemat să răspundă primul prezent în cazul producerii unor catastrofe naturale. Știți câți oameni vor putea interveni competent pentru înlăturarea efectelor unui seism de mare putere în București? Mai puțin de 550! Și asta doar dacă cutremul în sine îi cruță pe toți!!!
Oamenii au făcut și un exercițiu de alarmare anul trecut, bifat cu mare pompă de autorități, dar pe români, o știm cu toții, practica ne omoară!
Cum e mai bine să mori: la cutremur sau după, în spitalele românești?
Iar din noiembrie 2015 am mai aflat ceva! Că spitalele bucureștene, în marea lor majoritate, oferă gratuit și iremediabil șansa de a muri infectat de zeci de microbi în fața cărora organismul uman pur și simplu nu rezistă! Infecțiile nosocomiale ne-au răpit, în câteva luni după producerea neuitatului incendiu din Clubul „Colectiv”, mai multe victime – 37 - decât avea s-o facă în câteva minute focul teribil ce ne-a mistuit 27 de tineri în seara zilei de vineri, 30 octombrie 2015 în fosta Fabrică „Pionierul”. Iar „Colectiv” reprezintă cea mai tragedie pe care Bucureștiului a cunoscut-o în ultimul sfert de veac!!! Și pe care abia dacă a gestionat-o, deși cei mai mulți dintre noi știm că în ciuda bunelor intenții ale celor implicați, lucrurile nu au stat deloc bine!
Așadar, cine va scăpa de cutremur sau de arsurile provenite din instalațiile de gaze distruse va trebui să îndure riscul de a fi internat în România. Și habar nu avem azi câte spitale din Capitală vor rămâne în fapt, în picioare, după un nou cutremur major?!
În ceea ce-l privește, bucureșteanul de rând e pregătit de cutremur? Știe el cum să reacționeze dacă „se va cutremura” fie pe timp de zi, fie pe timp de noapte, la serviciu sau în reședința personală? Greu de răspuns. Poate mai mult elevii care în anii din urmă au pus în practică la școală exerciții de alarmare și de reacție în caz de cutremur.
Există un fel de „plan de urgență” al reacțiilor umane ce trebuie executat de fiecare dintre noi dacă ne va fi dat să ne confruntăm cu violența pământului, ce poate fi consultat la adresa de internet nutremurlacutremur.ro. Și pe care ar trebui s-o vizităm mai des. Mai ales acum, când marcăm déjà patru decenii de la ultimul cutremur vrâncean de peste 7 grade (cel din 4 martie 1977 a avut o magnitudine de 7,2).
Fiindcă, cu siguranță, nu vom scăpa de o nouă „vizită de curtoazie” din partea sa!
