Cum a ajuns Tibi Ușeriu din spărgător de magazine cel mai bun maratonist
Românul Tiberiu Ușeriu (44 de ani) este azi invidiat de cei mai mari sportivi de anduranță din lume. Nu doar că a terminat pe picioare cel mai terifiant maraton de pe planetă, dar a făcut-o parcă în joacă. Pe vremuri, însă, atletul de azi era un temut spărgător de magazine de bijuterii. Această „meserie” i-a adus o condamnare de 23 de ani, iar timpul petrecut în închisoare a fost suficient ca să-i schimbe percepția despre ceea ce contează în viață.
Tibi Ușeriu nu e mândru de trecutul său, dar l-a devoalat într-o carte autobiografică, publicată în februarie 2017. Ultramaratonistul de azi se uită adesea în urmă la interlopul și infractorul de ieri și, nu de puține ori, îi aruncă o vorbă de ocară: „Prost ai putut fi, mă”. De aceea, prin tot ce face acum, Tibi vrea să spele rușinea, păcatul și mizeria vieții de borfaș, care l-au deturnat de pe drumul cel bun încă din copilărie.
„În doar 35 de ani, am trăit multe vieţi disparate: copil bolnăvicos terorizat de un tată violent, slugă dată pe vară pe brânză, adolescent dezorientat visând să ajungă şofer de tir ca să poată fugi de toţi, porcar în armata română, sub comanda unui locotentent diliu, azilant politic în Berlin, holbându-mă la vitrine fără un ban în buzunar, bucătar şi pizzar într-un restaurant italian, muncit până la extenuare, martor într-o galerie de alba neagra din Gran Canaria, bodyguard în familia unui mafiot sârb, tâlhar la drumul mare, furând de la bogaţi, ca Robin Hood, dar nu ca să dau la săraci, fugar prin toată Europa, evadat din două puşcării şi, în cele din urmă, client al unui „stabiliment de lux” din care nimeni nu a reuşit să se furişeze în toată istoria lui de 100 de ani”, se descrie Tibi Ușeriu în cartea sa, „27 de pași”, apărută la editura Aqua Forte.
Maratonistul bistrițean intră în lumea borfașilor din Gran Canaria (insulă din arhipelagul Canare, administrație spaniolă), păcălind naivi la alba neagra. În scurt timp devine garda de corp a unui interlop sârb, pe care îl descoperă în Germania. De fapt, pe pământ german și austriac Tibi avea să cunoască oportunități nebănuite de a urca pe scara ierarhiei străzii. Aici comite primele jafuri armate, împreună cu „gașca” de bătăuși a interlopului sârb, iar victime cad două magazine de bijuterii. În cartea sa, Tibi povestește aceste evenimente, fără teama de a fi stigmatizat. Pentru el, mărturisirile astea funcționează mai degrabă ca leac.„Cu mănuşile direct pe mâini şi înarmaţi bine, am parcat ilegal, direct pe trotuar, ceea ce într-o ţară obsedată de corectitudine ca Austria poate atrage atenţia imediat. Am mers întins spre intrare, ne-am tras măştile pe faţă. Am năvălit în magazin cu pistoalele la vedere şi, în câteva secunde, cei doi vânzători speriaţi de moarte erau legaţi de calorifere cu zipuri – benzile alea subţiri din plastic, cu care se strâng capacele la jenţile maşinilor. Am golit tot ce era de golit într-un rucsac mic şi, cu un pas la fel de măsurat, ne-am îndreptat spre maşină având grijă să nu conducem prea nebuneşte, nu cumva să atragem atenţia. Inimile ne băteau să ne sară din piept. Gâfâiam şi vorbeam întretăiat, amândoi deodată. Încă nu eram siguri că reuşisem. Aşteptam cuminţi la stop, trăgând cu urechea la sirenele maşinilor de poliţie”, scrie Ușeriu în cartea „27 de paşi”.
Jaf după jaf, gașca se specializa și apleca urechea la ceea ce se vorbea despre spărgători, pentru a nu repeta greșelile din trecut. Însă, erorile fac parte din viața omului, mai ales a celor care iau ceva fără să ceară, cu forța. Tibi își amintește că în timpul unei spargeri era să ucidă un paznic.
„Uneori, ca să impresionăm şi să ieşim cât mai repede din scenă, foloseam armele. Am aflat astfel cum un glonţ rătăcit, tras fără intenţia de a omorî pe cineva, lovise un agent de pază. Dacă acel glonţ rătăcit l-ar fi ucis pe acel om, aş fi avut timp să citesc de şi mai multe ori Biblia în germană şi română. Tot din cauza acelui glonte, acuzaţiei de jaf i s-au adăugat portul ilegal de armă şi tentativa de omor, care au tras serios în cântarul condamnării mele”, își amintește Tibi. Acest episod ne aduce aminte de alt celebru spărgător, însă de bănci și oficii poștale, originar din România. Ambrus Attila, condamnat la 13 ani de închisoare pentru 29 de jafuri în Ungaria, a fost și în România anul trecut, la lansarea filmului despre viața sa.
Prins, evadat, prins din nou
După o serie de atacuri armate (magazine de bijuterii și mașini de bani), Tibi este prins de polițiștii austrieci, în 1998, și încarcerat. În cartea sa povestește cum a reușit să evadeze din pușcărie, stârnind furia oamenilor legii.
„Totul se desfăşoară cu repeziciune, exact după scenariul imaginat. E suficientă o clipă de neatenţie a gardienilor, care se trag într-un colţ la o ţigară. Rup discret rândurile, escaladez burlanul ca o pisică, fac vreo 15 paşi pe rama etajului doi, prin dreptul geamurilor deţinuţilor, şi execut acel salt miraculos, de care, sincer, nu mă credeam capabil decât în visurile cele mai roze. Aterizez pe moale, în grădină, fără să ating sârma ghimpată, fără să îmi rup gâtu, rostogolindu-mă de câteva ori să atenuez şocul. (...) Urc zidul cu viteză şi aproape nu bag în seamă sârma ghimpată de sus, care îmi sfâşie palmele. Trec strada şi dispar înspre parcarea goală a magazinului. Scot un capac de canal, intru, îl trag după mine şi mă cufund fără jenă într-o apă plină de zoaie, care mai conţine, cum era de aşteptat, rahat. Aşa, ca în filmele bune”.
În stare de libertate, părăsește Austria și ia Europa la pas. Peste tot unde se ducea își vedea poza în buletinele de știri și știa că nu are scăpare. E prins în Italia și arestat. Dar, incredibil, evadează din nou. Nu a reușit să facă prea multe în libertate, căci toți ochii Poliției italiene și austrice, dar și ai Interpolului, erau ațintiți asupra lui. E prins din nou, pe aeroportul din Bratislava, și încarcerat într-o închisoare de maximă siguranță din Germania. Este condamnat la 23 de ani de închisoare pentru infracțiuni grave și își dă seama că viața lui se termină aici.
Tibi povestește în cartea sa cum era viața în acest penitenciar de maximă siguranță.
„Noua mea garsonieră avea 70 de centimetri, iar prin zidul acela alb nu trecuse nimeni în cei 100 de ani de istorie ai acelei închisori. Niciodată. Din clipa în care am îmbrăcat cămaşa albastră de detenţie am devenit un număr. Cu bună ştiinţă m-am concetrat să uit cine sunt, ce alte vieţi trăisem, ce înseamnă timp, am privit, ani de zile, un zid înfiorător de alb”, își amintește maratonistul de azi în cartea sa autobiografică. Pentru cei care nu înțeleg titlul cărții, următoarea întâmplare va risipi acest mister. În fapt, 27 de pași vine de la plimbarea care i se îngăduia din când în când unui deținut închis „la izolare”. Ușeriu spune că plimbarea din jurul piscinei aflate în curtea închisorii avea fix 27 de pași.
Deși fusese condamnat la 23 de ani, în 2007 pedeapsa i se reduce la 13 ani, ca urmare a unor norme europene la care România aderă după integrarea în UE. În final avea să execute efectiv 9 ani de penitență.
„Nu o să uit niciodată momentu când am ieşit din aeroportul Otopeni, printre taximetrişti şi călători. Vocile oamenilor îmi bubuiau în cap, toate culorile erau de o intensitate insuportabilă, aerul – irespirabil. Urma să dau piept cu cele mai grele 6 luni din viaţa mea. L-am aşteptat pe Alin să mă culeagă şi să mă redea lumii. A venit, m-a dus acasă şi a încercat tot ce era omeneşte posibil, doar că eu îl imploram să mă ducă înapoi, între zidurile mele albe. Acolo am reînvăţat totul: să umblu, să lucrez, să mă bucur şi să trăiesc fiecare zi ca un cadou venit de sus”, scrie maratonistul.
Din 2010, Tiberiu Ușeriu și fratele său, Alin, sunt implicați în nenumărate proiecte sociale, care reușesc să aducă o rază de speranță în viața multor români. Tășuleasa Social este azi un important ONG care luptă pentru protejarea mediului și naturii. În 2016, 2017 și, iată și în 2018, Tibi a câștigat cel mai dur maraton din lume (6633 Arctic Ultra), desfășurat la Cercul Polar.
A parcurs peste 616 km în opt zile îndurând temperaturi cumplite, degerături și vânturi uscate și tăioase ca lama de cuțit. Din cei 23 de sportivi înscriși, doar șase au terminat cursa. Nimeni nu înțelege de ce participă Tibi la astfel de curse, care îi pun viața în pericol. Poate că e un fel de penitență pentru anii pierduți sfidând tot ce e frumos, cinstit și greu de obținut în viață.
