Cum au ratat rușii șansa de a ne face concurență?!
Marele popor rus a dorit dintotdeauna să se afirme. Modul în care a făcut-o a intrat déjà în istorie și multe dintre popoarele cu care s-a învecinat sau cu care se învecinează în prezent nu pot sta deloc liniștite. Pentru că poveștile triste de altădată se pot repeta încă o dată.
Rusia marchează în acest an împlinirea primului secol de la ceea ce istoricii numesc Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Sau alții Revoluția Rusă, mai nou. Care oricum nu a debutat în octombrie, ci mult mai devreme, prin februarie. Prilej pentru unii să-și reamintească, de pildă, despre „neîmplinirile” Revoluției. Dar nu în sensul în care v-ați aștepta! Nu, regretele sunt exprimate vizavi de ceea ce rușii n-au mai apucat să ducă până la capăt.
Noile simboluri trebuiau să fie mai înalte ca „dușmanii” de clasă din lumea capitalistă
Iar una dintre aceste „neîmpliniri” constă în reconstrucția metropolei lor de frunte, Moscova. Care în viziunea arhitecților și tovarășilor ar fi trebuit să-și schimbe fundamental înfățișarea (de altfel acest „microb” a fost transmis în toate țările ce au intrat, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, în sfera de influență sovietică).
Astfel, unul din simbolurile noii Moscove ar fi trebuit să devină Palatul Sovietelor. O clădire care în accepția celui ce a proiectat-o urma să aibă o înălțime mai mare decât a lui Empire State Building, cea mai înaltă clădire din lume în perioada interbelică. Pentru comparație, trebuie să știți că blocul „zgârâie-nori” din New York are aproape 400 de metri înălțime și 102 etaje.
Pentru a evidenția superioritatea noii construcții moscovite, Palatul Sovietelor urma să aibă în vârf o statuie a lui Vladimir Ilici Lenin, figura marcantă a Revoluției Ruse, cu o înălțime de peste 100 de metri.
Grandomania comunistă s-a resimțit din plin, peste ani, și la București
Construcția clădirii a început în 1937, an în care se împlineau două decenii de la Revoluția bolșevică, dar a fost întreruptă în vara lui 19141, o dată cu atacarea URSS de către fostul ei aliat, Germania hitleristă. Ulterior, construcția n-a mai fost niciodată reluată!
Palatul Sovietelor urma să adăpostească zeci de centre administrative și săli de congrese, semn că ultimul dictator comunist al României, Nicolae Ceaușescu, a avut de unde să se inspire atunci când, după cutremurul din 4 martie 1977, a decis ca întreaga putere administrativă și politică de la București să se mute sub un singur acoperiș.
Așa avea să se nască Casa Poporului, a doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, dar și cea mai grea!
Azi a fost rebotezată Palatul Parlamentului, dar continuă să măsoare 86 de metri înălțime, alți 92 de metri fiind îngropați sub pământ.
