Ea e gorjeanca de 81 de ani care a scris 9.000 de poezii
Are doar şapte clase şi a lucrat o viaţă la CAP, dar nu trece o zi fără să scrie o poezie. Ana Feraru (81 de ani) trăieşte în satul gorjean Cojani şi a umplut cu versuri mai multe caiete studenţeşti. Până acum a scris nu mai puţin de 9.000 de poezii, multe dintre ele publicate. “Reuşesc să compun o poezie de opt strofe în mai puţin de un sfert de oră”, se împăunează tanti Ana.
Poeziile sale despre Dumnezeu, despre natură, despre frumuseţile, dar şi despre nedreptăţile vieţii. „Am început să scriu poezii după moartea mamei mele, în anul 1990. Dacă greşesc o rimă, parcă vine cineva, Dumnezeu din zare, şi îmi repară imediat rima. Gorjeanca de 81 de ani are şi cont de Facebook, “Mama Ana Poeta”, de care se ocupă însă nepoţii.
„Scriu în fiecare zi. Sunt zile în care compun şi două sau trei poezii. Reuşesc să scriu o poezie de opt strofe în mai puţin de un sfert de oră”, povesteşte, cu însufleţire, tanti Ana. “Mămică, vă spun un lucru: eu văd trecutul şi prezentul. 81 de primăveri nu le-am trecut degeaba. Ştiu şi binele şi răul. Am scris 9.000 de poezii până acum. Văd un ajutor ceresc că vine şi mă ajută. Mi-a plăcut cel mai mult de Mihai Eminescu“, adaugă femeia.
O parte dintre creaţiile octogenarei au fost publicate într-un volum, „Poezii - trăiri nemuritoare“, care a apărut anul trecut la Editura „Mirton“ din Timişoara. „I-am rugat pe copii să-mi selecteze câteva poezii din cele 9.000 pe care le-am scris. Îmi doresc ca şi alte poezii să fie publicate într-o nouă carte, însă, din păcate, nu prea mai sunt cititori“, oftează bătrâna, care are doi copii, cinci nepoţi şi o strănepoată.
Ana Feraru s-a născut în comuna Bustuchin şi a reuşit să-şi ridice o căsuţă, pe un teren lăsat de mama sa în satul Cojani. A avut o viaţă grea, pentru că a provenit dintr-o familie sărmană, scrie adevarul.ro. „Îmi plăcea mult limba română, dar nu aveam cărţi. Învăţam pe tăbliţe. Am urmat doar şapte clase. Mi-a plăcut să învăţ, dar nu am avut posibilităţi“, se destăinuie femeia.
A muncit o viaţă la CAP, dar a rămas fără pensie, pentru că unitatea a refuzat să-i elibereze o adeverinţă, iar apoi s-a închis. „Nu am nici un venit la 81 de ani. Îl am doar pe Dumnezeu şi de aceea m-am obişnuit să scriu poezii, ca să-i spun Lui tot păsul meu. Unii dintre noi suntem marginalizaţi. Am ajutat poporul român, iar eu, la 81 de ani, nu sunt ajutată de poporul român. Am lucrat la CAP, puneam ceapă în genunchi. Bătrânii ca mine nu au nici un ajutor, iar alţii se lăfăie în miliarde şi maşini de lux“, oftează „Mama Ana Poeta“.
Ca să trăiască, ea se ocupă de creşterea animalelor: are 20 de păsări şi trei porci. „Sunt sănătoasă, slavă Domnului. Nu iau nici o aspirină“, se bucură tanti Ana.
