Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui
Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui este săptămâna în care se pot consuma lactate, ouă şi peşte, fără a se mânca însă carne. Anul acesta, ea se referă la perioada 16-23 februarie.
Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui este o etapă de trecere care ne pregăteşte treptat, sufleteşte şi trupeşte, pentru intrarea în Postul Mare, după ospeţele din "Câşlegii de Iarnă" (perioada dintre Crăciun şi Lăsatul Secului, când se fac petreceri şi nunţi).
În Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui, oamenii se distrează în familie şi în comunitatea din care fac parte, dar elimină din alimentaţie carnea şi "clisa" (slănina) şi consumă alimentele admise în zilele de miercuri şi vineri: brânzeturi, lactate şi ouă.
Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui: ritualuri bisericeşti
Miercuri, 18 februarie, se rosteşte pentru, prima dată în perioada Triodului, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, rugăciune care încetează în miercurea din Săptămâna Mare. În zilele de miercuri şi vineri din Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, cele două zile fiind aliturgice.
În Sâmbăta lăsatului sec de brânză, Biserica îi pomeneşte pe toţi bărbaţii şi femeile care au fost "luminaţi prin postire". Această zi este numită "a ascetilor". Biserica îi aşează ca modele, călăuzitori pentru parcurgerea postului şi a pocăinţei.
Se mai spune că în Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui nu se toarce, ca să nu se facă peste an viermi în fructe. De asemenea, ca să nu-ți albească părul și să nu orbești, nu e bine să te speli pe față și pe cap, decât dacă pui în albie o bucățică de brânză.
Prima zi este Lunea albă, cunoscută și ca Lunea burdufului, pentru că atunci se taie burduful de brânză. În Marțea albă şi în Miercurea albă, nu se spală rufe și nu se face baie.
În Joia Furnicilor, aşa cum se numeşte joia din Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui, femeile împlineau o datină prin care aduceau ofrande acestor insecte: ele făceau o turtă din făină sau mălai, o ungeau cu unt sau cu brânză şi o puneau pe un muşuroi. Prin tradiţie, se credea că insectele sunt îmbunate şi nu vor face pagube gospodarilor în timpul verii. În unele sate din Muntenia, bătrânii mai practică şi azi ritualul acesta.
În vinerea din Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui se mănâncă numai seara, pentru binele casei și pentru curățirea sufletului şi se spun rugăciuni. În unele sate, tinerii practică îndeosebi această tradiţie pentru a avea noroc la căsnicie.
În Sâmbăta albă se fac plăcinte, care se dau de pomană, alături de colăcei şi colivă cu lumânări mici. Fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece și dau de pomană ca să aibă izvor în cealaltă lume. Bărbații nu lucrează, fiind în primejdie de căzături, iar femeile nu cos și nu spală cămăși bărbătești.
Săptămâna albă dinainte de Postul Paştelui se încheie cu duminica de lăsatul secului de brânză, ultima zi de petrecere înaintea postului Sfintelor Paști. La masa sărbătorească se consumă doar bucate de culoare albă, pentru că este dezlegare la produsele lactate.
Duminica Lăsatului Sec de brânză se numeşte şi Duminica iertării şi împăcării. Rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli, pentru a intra cu sufletul curat în post. Prin tradiţie, cei care se consideră vinovaţi aduc persoanei la care-şi cer iertare: prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe, în semn de iertare. După amiaza, cei căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor. În familiile sărace, cu mulţi copii, este bine să se ofere şapte sticle cu lapte, care simbolizează cele şapte săptămâni de post, pentru ca acei copii să aibă hrana mai bună în timpul Postului Mare.
