Adin Cojocaru e noul președinte al Federației Române de Volei. Gheorghe Vișan, detronat după 16 ani!
Voleiul românesc are, după 16 ani, un nou președinte. Fostul vicepreședinte al FRV, Adin Cojocaru, a fost ales cu o majoritate covârșitoare ca șef al federației. El a strâns peste 70% din voturi.
În vârstă de 49 de ani, Adin Cojocaru l-a detronat din funcție pe Gheorghe Vișan, care era cel mai vechi președinte de federație în funcție din România. El conducea FRV din 16 ani, din 2004. Acum, însă, la Adunarea Generală organizată la Complexul Olimpic Sydney 2000 de la Izvorani, votanții au decis în proporție covârșitoare schimbarea regimului. Adin Cojocaru, care este profesor universitar la Facultatea ”Spiru Haret”, a primit 109 voturi din 154 exprimate, rivalul său, Gheorghe Vișan (68 de ani), primind doar 42. Alte 3 au fost anulate. S-au retras din cursă Oana Sârb și Mihai Duță.
De-a lungul timpului, Adin Cojocaru a ocupat mai multe funcţii în cadrul FRV: secretar general, membru în Consiliul Director, iar din 2016 a fost vicepreşedinte. De asemenea, a fost președintele Colegiului Central al Antrenorilor. El a mai candidat la şefia Federației Române de Volei în 2012, când a pierdut la trei voturi în favoarea aceluiași Gheorghe Vişan.
În ceea ce privește posturile de vicepreședinți, alegătorii i-au dat o palmă morală fostului președinte, Gheorghe Vișan, care a primit doar 32 de voturi! Drept urmare, noii vicepreședinți ai Federației Române de Volei vor fi Oana Sârb (112 voturi) și Mihai Duță (58 de voturi).
Ultimul capitol al alegerilor de la Federația Română de Volei a fost cel al alegerii celor8 membri ai Consiliului Director. Practic, decizia membrilor FRV a fost să schimbe aproape total componența vechiului Consiliu Director, considerat de majoritatea drept marele rău care a guvernat peste acest sport din 2016 încoace. Iar numărul voturilor exprimă exact sentimentele alegătorilor. Drept urmare, fostul președinte al FRV, Gheorghe Vișan, a fost dat de tot la o parte. Acesta a primit doar 27 de voturi, o adevărată palmă primită din partea unor alegători care în sfârșit s-au simțit eliberați.
