Mihai Nistor: "Viața mea a fost ca în filmele cu Rocky!"
L-a bătut pe Anthony Joshua, a fost singurul pugilist român care ne-a reprezentat la Olimpiadă şi ţinteşte titlul suprem la Tokyo, în 2020. Este Mihai Nistor - un moldovean tare ca fierul, iute ca oţelul, şi amuzant ca un Seinfeld cu mănuşi de box.
Cariera lui Mihai Nistor e desprinsă parcă dintr-un album de Tupac Shakur. Când “Me against the world” ieşea pe piaţă în martie 1995, boxerul român avea nici cinci ani şi nu bănuia că va deveni, peste două decenii, campion mondial AIBA la categoria supergrea (+ 91 kg) şi, doar un an mai târziu, unicul reprezentant al României la Olimpiada de la Rio.
“De când mă ştiu, am fost singur împotriva lumii. Dacă un lucru e la modă, n-o să mă vedeţi că îl urmăresc. Dacă toată lumea merge în club, prefer să stau acasă. În 26 de ani, n-am ieşit o dată în club. O dată”, spune pugilstul.
O definiţie a campionilor, dată de un mare antrenor de fotbal - e vorba despre Arsene Wenger - spune că diferenţa dintre campioni şi oamenii obişnuiţi e că, acolo unde oamenii simpli se opresc, campionii merg mai departe şi îşi testează limitele. “Eu nu sunt talentat”, spune Mihai cu nonşalanţă. “Dar muncesc. Muncesc non-stop. Continuu. Şi din somn, dacă mă treziţi, sunt gata să lupt. Şi mâine aş putea avea meci. Programul meu zilnic? Eu nu am program. Muncesc fără oprire. Doar muncă, muncă şi iar muncă, de când mă ştiu. Tot ce am obţinut, până acum, am obţinut cu transpiraţie”, adaugă el. Mai exact, 3 kilograme de transpiraţie pe zi - la atât se ridică pierderea de greutate a lui Mihai, după fiecare antrenament. “Le pun repede la loc”, declară Nistor.
La reţeta “magică” se adaugă o voinţă de fier: “Îmi impun lucruri şi mă ţin de ele. Dacă am un obiectiv, lupt pentru acel obiectiv cu toate forţele mele. Prin impunere, mă cuceresc pe mine însumi. Boxul e în primul rând o luptă psihică. Dacă o câştigi cu tine, ai şanse şi cu adversarul, în ring! Evident, se aplică şi reciproca: poţi să ai cel mai tare psihic, dacă fizic nu eşti puternic şi te-a lovit cum trebuie la ficat, nu rezişti!”.
Omul care l-a învins în 2011 pe Anthony Joshua (viitorul oponent al lui Wladimir Klitschko în aprilie), poate fi crezut că ştie un lucru sau două despre anduranţă şi autocontrol. La peste 30 de victorii la activ în carieră, multe prin TK (tehnical knockout), se adaugă poate cel mai important triumf: contra oamenilor care s-au îndoit de el. “Înainte să fac box, am făcut câteva luni de culturism, la Iaşi. Dar nu era prea distractiv. Eram doar eu cu muşchii mei! Nu sunt genul care să se privească în oglindă şi să se admire cât de frumos e”, mărturiseşte Mihai, apoi continuă: “Devenise plictisitor, era chiar penibil. Aveam nevoie de o provocare. Aşa a venit boxul. M-am apucat de el la 16 ani şi, evident, mi s-a spus că am venit prea târziu. După trei luni, eram campion naţional!”
Îndoiala celorlalţi e un energizant excelent pentru puştiul de altădată care, din comuna Podu Ilioaei, a ajuns pe cea mai mare scenă sportivă a lumii, la Olimpiadă. Nu e, totuşi, un episod care să-i ofere amintiri prea plăcute. Doar satisfacţia de a-şi fi reprezentat ţara la cel mai înalt nivel. “A fost frumos dintr-un punct de vedere - se spune că, dacă n-ajungi la Olimpiadă, nu ai făcut sport. Pe mine, când aud imnul, mă iau frigurile. Din păcate, ceea ce s-a întâmplat la Olimpiadă a fost o farsă. A mers mai departe cine trebuia să meargă mai departe. Dar eu cred în norocul meu, şi voi lupta să mi-l fac”, a spus el.
Boxerul se antrenează pentru Campionatele Europene, programate la începutul verii (17-22 iunie) în Ucraina. Obiectivul este unul singur: medalia de aur.“Dacă vreau să particip, merg în vacanţă, nu la competiţii. Pentru mine nu există decât victoria. Eu nu merg la competiţii pentru atmosferă, pentru participare. Mai spune lumea că important e să participi, că important e că am fost în Brazilia. Dacă vreau să particip, îmi fac o vacanţă acolo. Cu ce rămâi dacă ai participat? Cu nimic. Pentru mine nu există decât victoria, sau o medalie”, afirmă Mihai.
Mihai povestește cu umor ce îi trece prin cap, când e între corzi: “În ring, prea multe nu îţi trec prin cap. Doar anumiţi pumni!”, râde Mihai. “Acolo, îţi lucrează ce ai învăţat la antrenament. Preia controlul subconştientul. Nu ştiu să îţi spun ce gândeam la ultimul meci, la Olimpiadă. Eram pe «pilot automat».”
Nistor încă vede multe provocări în faţă: “Nu îmi fac planuri, o iau pas cu pas. Ţelul suprem e să ajung la cealaltă Olimpiadă, la Tokyo. Dar până atunci, am alte borne. Europenele din vară, Mondialele din toamnă”.
“Am avut un vis în box - să ies campion mondial, şi am ieşit. Şi mai am unul - să ies campion olimpic. Chiar ieri am semnat contract pe 4 ani cu Steaua. Sunt al clubului get-beget. De asta mai fac box. Alt sportiv, după eşecul pe care l-am avut eu, se lăsa sigur”, a spus el.
