Alegeri FRF - Lupescu e doctor în administraţie şi susţinut politic, dar cu "bube" din era "Naşului"
Ionuţ Lupescu a renunţat după 6 ani la postul cald de la UEFA pentru a se bate „Din nou pentru România”, aşa cum a sunat sloganul său din campanie. Are de partea lui câteva argumente tari, care par să exceadă părţile oculte.
Fumul creat artificial în campania electorală se va dispersa azi, iar Casa Fotbalului va afla cine o va ocupa în următorii patru ani. Fostul internaţional pare marele favorit, din mai multe motive. Nu că n-ar avea însă şi el anumite vulnerabilităţi. Iată mai jos câte trei din fiecare categorie!
+ Experienţa în administrarea fotbalului. Mulţi atacă funcţia de preşedinte FRF mizând doar pe anvergura de foşti mari fotbalişti, iar când ajung acolo realizează că e nevoie şi de alte aptitudini şi cunoştinţe pentru a-ţi implementa ideile bune. Din fericire pentru el şi, poate pentru fotbalul românesc, Ionuţ Lupescu nu a dat doar cu piciorul în minge, ci le are şi pe acestea. Şase ani ca director general al FRF şi alţi şase ca şef al Comisiei Tehnice a UEFA îl califică pentru acest post.
+ Imaginea pe care o are în fenomen. Cu Ionuţ Lupescu preşedinte al FRF fotbalul românesc ar sta la nişte mese unde până acum n-a avut acces nici pentru a strânge resturile. Cu oameni ca Alex Ferguson, Mircea Lucescu, reprezentanţii Generaţiei de Aur şi multe alte nume imense girând pentru “Kaiser” e clar că fotbalul nostru ar conta mai mult atât la nivel de echipe naţionale, cât şi de club.
+ Politicul îl susţine la toate nivelurile. Politicul este un aspect de care unii s-au ferit să vobească precum Diavolul de tămâie, iar pe care alţii au bătut monedă cu o energie demnă de o cauză mai bună. Adevărul e însă undeva la mijloc şi trebuie să terminăm cu ipocrizia. Fotbalul nostru nu se poate dezvolta fără legi mai bune care să-l suţină, finanţare la nivelul judeţean şi proiecte serioase de infrastructură. Iar niciunul dintre aceste aspecte nu se poate face fără sprijinul politicului şi al administraţiilor locale. Lupescu, ca de altfel şi Burleanu, l-au cerut, iar cei care conduc acum ţara l-au ales pe Kaiser.
- Scheleţii din dulapul mai vechi. Răzvan Burleanu nu a procedat fair-play prin dezvăluirile acelor aşa-zise ilegalităţi comise de Lupescu în perioada când acesta lucra sub comanda lui Mircea Sandu la FRF, dar totuşi faptele rămân. “Kaiserul” a făcut atunci nişte lucruri care nu se fac, chiar dacă poate nu există nicio lege care să-l condamne pentru asta. Totuşi, fotbalul românesc are nevoie nu doar de oameni competenţi, ci şi morali, iar asupra ultimei calităţi planează încă nişte îndoieli în ceea ce-l priveşte pe Lupescu.
- E deconectat de la fotbalul românesc. Lupescu e plecat în Elveţia din 2012 şi serviciul de la UEFA nu a fost doar ceva temporar peste hotare, ci a părut mai mult o emigrare a fostului internaţional. Acesta a fost văzut rareori la meciurile echipei naţionale sau ale oricărei echipe de club din România care a jucat în Europa, iar asta nu-i face mare cinste. În plus, nici din postura sa de la Nyon nu a colaborat în vreun fel cu Răzvan Burleanu. Actualul preşedinte nu i-a cerut ajutorul, “Kaiserul” nu a făcut niciun pas spre el şi în tot acest timp parcă nici n-a fost român.
- S-a lăsat foarte mult curtat. Ionuţ Lupescu a părut şi înainte de a-şi depune candidatura, şi în prima parte a campaniei electorale un om nehotărât şi puţin cam absent. Parcă nici nu ţinea cu tot dinadinsul să se întoarcă în România şi ar fi acceptat postul de preşedinte al FRF doar dacă lumea şi votanţii ar fi insistat cu tot dinadinsul. I-ar fi plăcut parcă să fie adulat ca un Mesia şi uns în stil regal peste fotbalul românesc, dar şi-a dat până la urmă seama că e vorba de o luptă, iar dacă nu se va murdări pe mâini nu are nicio şansă.
