Astra are mai mulţi fani la Londra decât la Giurgiu
Astra a dat lovitura anul trecut, eliminând-o pe Lyon şi calificându-se în grupele Ligii Europa, iar acum e pe cale să repete performanţa. Victima e de acelaşi calibru, West Ham United, dar bomba de la Londra se datorează şi emigranţilor români.
Jucătorii şi staff-ul tehnic al Astrei s-au plâns constant de lipsa suporterilor pe stadionul din Giurgiu. În ciuda faptului că echipa a avut performanţe şi arena este una nouă, de talie europeană, giurgiuvenii nu s-au strâns deloc în jurul lui Budescu şi compania, nici măcar la meciurile mari.
Elocventă este şi partida din turul precedent al preliminariilor Ligii Europa, cu Inverness, când pe “Marin Anastosivci” au fost prezenţi doar 3.000 de spectatori. La Londra, pe “Boleyn Ground”, românii au cumpărat însă 3.000 de bilete doar în sectorul destinat oaspeţilor şi şi-au încurajat compatrioţii pe tot parcursul meciului. În restul stadionului au mai fost însă prezente grupuri de români, astfel încât Astra a avut în spate cu West Ham în jur de 4.000 de fani, adică mai mulţi decât la Giurgiu.
Asta s-a văzut pe final, când românii au revenit în joc de la 0-2, prin eurogolul lui Boldrin şi prin autogolul lui Ogbona. Giurgiuvenii au fost impresionaţi de primirea făcută pe Tamisa şi le sunt recunoscători celor care au venit la meci.
“Vreau să le mulţumesc românilor. Mi-aş dori să fie peste tot ca la Londra. Eu m-am simţit extraordinar când am auzit un stadion întreg strigând Astra şi România”, a afirmat la finalul partidei antrenorul Marius Şumudică.
Românii au primit un tricou aniversar cu West Ham
Prezenţa masivă a românilor pe Boleyn Ground se datorează şi preţului scăzut al biletelor. Clubul din nordul Londrei se află la ultimul sezon pe vechiul stadion, de la anul urmând să se mute pe arena construită pentru Jocurile Olimpice din 2012. Astfel, toţi suporterii veniţi la meci au trebuit să plătească doar 10 lire intrarea, dar au primit în schimb un tricou gratis. Acesta are pe spate numele vechiului stadion şi este în prima versiune, purtat de “Ciocănari” în 1904.
