Dăm golgheteri de plastilină
De multe ori ne-am întrebat care e diferenţa între fotbaliştii români şi cei din alte ţări est-europene din moment ce ei pleacă în străinătate pe bani tot mai mulţi. Răspunsul ni-l dăm singuri dacă ne uităm la ce face fiecare acolo când ajunge. Ei rezistă, ai noştri nu, ci se întorc cu coada între picioare. Iar cel mai rău ne iese în ultima vreme la atacanţi.
Azdren Llullaku a fost golgheterul Ligii 1 în sezonul 2016-2017 cu doar 16 goluri, dar a fost suficient cât să prindă un transfer în străinătate. Deşi n-a fost vorba de vreo echipă de top, ci de modesta Astana, din Ka-zahstan, albanezul a dat-o rău în bară. Repede, acesta a realizat că nici stepele Asiei nu sunt atât de primitoare cum a fost Mediaşul şi fostul jucător al lui Gaz Metan a dispărut în ceaţă. Acesta a marcat un singur gol pentru trupa din Capitală şi s-a mutat apoi la Tobol, în acelaşi campionat, unde a lovit tot o singură dată în 12 partide. Aşa golgheter nu visau kazahii să găsească nici în visele cele mai urâte. Totuşi, aceştia puteau să bănuiască nivelul lui Llullaku uitându-se puţin înapoi. În stagiunea 2015-2016, acelaşi parcurs l-a avut şi Ioan Hora. Atacantul a rupt porţile pentru Pandurii Târgu Jiu şi a încheiat sezonul cu 19 goluri marcate, trei peste Denis Alibec. Acest statut nu i-a adus însă decât un transfer la Konyaspor, dar nici acolo nu s-a impus. A prins de doar 14 ori echipa turcilor şi a marcat un singur gol, motiv pentru care a fost oferit gratis lui Akhisar Belediyespor, unde nu-i merge mai bine: niciun gol în şapte apariţii, niciuna din postura de titular.
Nici golgheterii de import n-au avut o stofă mai bună! Gregory Tade, 18 goluri pentru CFR Cluj în sezonul 2014-2015, a mers cu surle şi trâmbiţe la FCSB, dar cele opt goluri n-au meritat cei 500.000 de euro investiţi în el de Gigi Becali şi şi-a luat zborul spre arabi. La SC Qatar a rezistat tot un sezon, iar acum e la Maccabi Petah Tikva, locul 10 din Israel. Liviu Antal e o altă tinichea împachetată frumos şi vândută străinilor drept metal preţios. După doar 15 goluri marcate pentru Vaslui în sezonul 2013-2014, care au rămas cele mai multe dintr-o acută criză de atacanţi de valoare, Gençlerbirligi a sărit cu banii pe Adrian Porumboiu şi i l-a luat pe mijlocaşul în vârstă de 28 de ani. Bineînţeles, acesta nu s-a adaptat şi a început un periplu pe la Beitar Ierusalim, Hapoel Tel Aviv, Pandurii, CFR, iar acum a ajuns la „celebra” Zalgiris Vilnius, din Lituania. Cea mai mare ţeapă a ultimului deceniu de Liga 1 este însă de departe Raul Rusescu. Atacantul în vârstă de 29 de ani a plecat în 2013 de la Steaua la FC Sevilla pentru 3 milioane de euro, iar spaniolii i-au pus acestuia o clauză de reziliere de 40 de milioane de euro, de frică să nu-l piardă ieftin pe român după ce acesta va rupe porţile prin Primera Division. Da de unde? Raul a prins un singur meci oficial pentru andaluzi, care au rupt înţelegerea cu el după două împrumuturi nefericite la Braga şi Steaua. A ajuns la Osmanlispor în 2015, dar în această toamnă turcii l-au dat afară şi Rusescu e acum fără contract, cu CV-ul în mână şi fără opţiuni. I-ar plăcea o relansare la FCSB, dar şi Gigi Becali s-a învăţat minte şi nu mai reîncălzeşte ciorbele, astfel că fostul golgheter trebuie să scadă pretenţiile.
Gigel Bucur, ultimul marcator adevărat al României
Trebuie să căutăm mult în arhive pentru a descoperi un golgheter al Ligii 1 validat de prestaţiile ulterioare de la echipa din străinătate care l-a transferat datorită acestui lucru. Iar el vine tocmai din stagiunea 2008-2009, când Gigel Bucur impresiona în tricoul lui Poli Timişoara. Cel mai bun marcator al acelui sezon, 17 goluri înscrise, la fel ca olteanul Florin Costea şi rapidistul Juliano Spadacio, doar că din mai puţine meciuri, a ajuns la Kuban Krasnodar şi a stat acolo şase ani în care a jucat constant şi a fost apreciat de ruşi.
