Sf Gheorghe - tradiţii pentru spor şi sănătate. De ce e bine să te cântăreşti în această zi
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, sărbătorit an de an la data de 23 aprilie, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din lumea creştină. Numele său provine din limba greacă (Gheorghios) şi în traducere înseamnă agricultor.
Istoricul sărbătorii
Documentele religioase menţionează că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în ţinutul Capadochiei, leagănul creştinătăţii, într-o familie de creştini înstăriţi , posesorii unei averi impresionante în acel ţinut.
Din copilărie, Sfântul Gheorghe a rămas orfan de tată, un cunoscut martir al credinţei în Hristos din secolul al IV-lea, în vremea domniei Împăratului Diocletian.
Nefericitul eveniment din viaţa familiei a îndemnat-o pe mama Sfântului Gheorghe să se mute împreună cu fiul său în Palestina.
Tânărul Gheorghe a urmat cele mai importante şcoli din vremea sa, apoi a îmbrăţişat o carieră militară în armata romană, reuşind să urce treptele ierarhiei în acest domeniu, până la demnitatea de comandant în armata împăratului Diocleţian.
Pentru creştini, anul 303 a fost o etapă de răscruce
În anul 303, împăratul Diocleţian a emis un decret care înăsprea represaliile împotriva creştinilor. Urmând exemplul tatălui său, comandantul Gheorghe a hotărât să-şi mărturisească public credinţa în Hristos.
Comandantul Gheorghe a suportat cu stoicism canoanele
Pentru a-l convinge să renunţe la credinţa creştină, împăratul Diocletian l-a întemniţat pe comandantul Gheoeghe şi l-a supus torturilor cumplite, practicate în acea vreme.
Tânărul Gheorghe a suportat cu stoicism canoanele la care a fost supus. Deşi a fost lovit cu suliţa, tras pe roată şi aruncat într-o groapă cu var nestins (acestea fiind doar o parte dintre torturile din care a supravieţuit prin minuni dumnezeieşti), Gheorghe nu şi-a renegat credinţa în Hristos.
În timpul detenţiei, Gheorghe a înfăptuit o minune
În perioada cât a fost întemniţat, tânărul comandant a înfăptuit o minune. Spre uimirea supraveghetorilor temniţei, Gheorghe a înviat trupul unui deţinut mort în celula sa.
Credinţa fermă, ca şi eroismul prea credinciosului Gheorghe au atras ca un magnet personalităţile de seamnă ale contemporanilor săi. Exemplul credinciosului comandant Gheorghe a fost urmat de un renumit magician al curţii imperiale şi de împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocletian; cei doi au îmbrăţişat credinţa creştină.
Comandantul Gheorghe n-a renunţat la credinţa creştină
Numeroasele onoruri pe care i le-a oferit împăratul Diocleţian în schimbul renunţării la credinţa creştină au fost refuzate cu fermitate de comandantul Gheorghe. Orgoliosul suveran a poruncit uciderea lui Gheorghe şi a soţiei sale Alexandra, prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 303.
După moarte, Sfântul Gheorghe a devenit un model de demnitate, de credinţă şi de curaj.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe în iconografia creştină
Sfântul Gheorghe în uniformă militară
Iconografia păstrează o imagine reprezentativă a sfântului venerat de lumea creştină: Sfântul Gheorghe este înfăţişat în uniformă militară, călare pe un cal alb, străpungând cu suliţa un balaur.
Sfântul Gheorghe omoară balaurul din cetatea Silena
O icoană foarte cunoscută de toţi creştinii face referire la o legendă pioasă, în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena din provincia Libiei, de un balaur care teroriza întreaga suflare a cetăţii.
Legenda despre fiorosul balaur
Legenda spune că lângă cetatea Silena a apărut un balaur pe cât de uriaş, pe atât de feroce. Pentru a îmblânzi cumplita reptilă, locuitorii cetăţii Silena au hotărât s-o hrănească dându-i de mâncare propriii lor copii.
Într-o zi, un demnitar al oraşului urma să-şi jerfească unica fiică şi s-o dea ca hrană reptilei. Atunci, Sfântul Gheorghe, care călătorea pe acele meleaguri, a omorât fioroasa reptilă.
Legenda spune că tânăra a legat cu o sfoară leşul reptilei şi l-a cărat în cetate, apoi i-a dat foc.
Sfântul Gheoghe nu a acceptat nici o răsplată de la părinţii fetei. Moartea balaurului pripăşit în cetatea Silena reprezintă lupta dintre bine şi rău.
Sfântul Gheorghe poartă o platoşă sub mantia de martir
Iconografia îl mai reprezintă pe Sfântul Gheorghe într-o mantie roşie, culoarea specifică martirilor, dar şi ca războinic, ca tribun militar în veşminte patriciene, purtând o platoşă sub mantie, o cruce în mâna dreaptă şi o sabie în mâna stângă.
După moarte, Marele Mucenic a continuat să facă minuni
După moarte, Sfântul a continuat să facă minuni, iar mormântul său, situat în localitatea Lod, la S-V de Tel-Aviv, în Israel, este venerat de pelerinii din lumea întreagă.
Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Armatei Române
Marele mucenic a fost patronul spiritual al domnitorului Ştefan cel Mare. De aceea, imaginea sfântului era pictată pe steagul Moldovei Medievale, dăruit de Ştefan cel Mare Mânăstirii Zografu de la Muntele Athos, ctitorie a domnitorului moldovean.
Sfântul Gheorghe este ocrotitorul mai multor ţări precum, Anglia, Georgia, Germania, Lituania, Portugalia şi Grecia.
Totodată, sub protecţia Sfântului Gheorghe stau mai multe oraşe cu nume celebre: Veneţia, Geneva şi Moscova.
În Lituania, Sfântul Gheorghe este venerat ca un protector al animalelor, pe când în unele zone din Spania, ziua de prăznuire a Mucenicului Gheorghe este celebrată cu mese îmbelşugate şi cu multe daruri, ce se oferă sărbătoriţilor.
„În România, Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de Biruinţă, este invocat în numeroase lăcaşuri creştine, binecuvântate cu hramul Sfântul Gheorghe.
De asemenea, un braţ al Dunării aminteşte că, atunci când este invocat, Sfântul Gheoghe ocroteşte orice colţ de ţară şi de lume.
Evlavia românilor, pentru unul dintre cei mai iubiţi sfinţi de pe mapamond, se reflectă şi în faptul că mulţi dintre ei poartă slăvitul lui nume", precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Capitală.
Marele Mucenic ocroteşte mai multe categorii sociale
În tradiţia populară, Sfântul Gheorghe este patronul măcelarilor, agricultorilor, călăreţilor, fermierilor şi al bolnavilor de lepră.
Praznicul anunţă începutul verii pastorale
Praznicul Sfântului Gheorghe este asociat cu începutul verii pastorale, aşa cum Sfântul Dumitru anunţă încheierea acestui sezon.
După slujbă, credincioşii primesc flori de liliac
Potrivit tradiţiei, în ziua praznicului, după slujbă, în biserici, credincioşii primesc flori de liliac, iar în unele zone din sudul ţării ei primesc crenguţe de leuştean, plante care au efecte benefice asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor, ocrotindu-i, în acelaşi timp, de situaţii neprevăzute.
Ferestrele şi porţile casei se împodobesc cu ramuri de salcie
În ziua praznicului, când se serbează Moşii de Sfântul Gheorghe, este bine ca uşile şi ferestrele casei să fie împodobite cu ramuri de salcie.
Salcia are puteri magice
Şi porţile gospodăriei trebuie împodobite cu ramuri şi cu muguri de salcie, pentru că planta are în acestă zi puteri magice şi-i apără pe gospodari de boli şi de pagubă.În această zi, oamenii se cântăresc. Prin acest ritual, ei sunt convinşi că vor fi sprinteni până la anul, când ritualul se înnoieşte tot în ziua de Sfântul Gheorghe.
Ritual pentru a păstra sporul casei
În această zi, gospodarii dau foc gunoaielor şi vechiturilor, iar cenuşa rămasă, după ce totul a ars, se amestecă foarte bine cu untură, cu care se ung uşile grajdurilor pentru a îndepărta spiritele rele, care vin în acestă noapte şi intră în adăpostul animalelor să fure sporul casei: laptele şi ouăle.În Bucovina se practică obiceiul „urzicatului". În zorii zilei, în multe localităţi din acestă zonă geografică, tinerii îşi ating mâinile şi picioarele cu urzici. Se crede că acest ritual îi ajută să fie mai viguroşi şi mai sprinteni.
Fetele necăsătorite seamănă busuioc
Fetele, care vor să fie iubite şi să se căsătorească cu sufletul pereche, trebuie să semene în acestă zi busuioc.
Când busuiocul a înflorit, ele îl poartă în păr sau îl usucă şi-l poartă în poşetă, dăruid o crenguţă persoanei pe care o iubesc.Un ritual cu “apă neîncepută” alungă energiile negative
Pentru a alunga energiile negative din jurul lor, în zorii praznicului, în multe zone din ţară, gospodarii obişnuiesc să scoată apă din fântâna casei, să-şi spele faţa mai întâi cu această apă numită în popor “apă neîncepută” şi apoi să-şi umezească faţa cu agheasmă.
Dacă într-o gospodărie nu există fântână, împlinesc ritualul spălându-şi faţa cu apă plată sau cu apă de izvor, dintr-o sticlă pe care s-o desfacă în zorii zilei.
Pentru sporul laptelui
În mediul rural se mai păstrează obiceiul de a împodobi cofele de muls lapte cu multă verdeaţă. Cofele astfel împodobite şi umplute cu apă se pun în faţa casei, dis de dimineaţă pentru a fi întâmpinate de San George (denumirea populară a Mucenicului Gheorghe).
După ora prânzului, apa şi verdeaţa cu care au fost împodobite cofele se adaugă în hrana vitelor. Se crede că astfel laptele nu mai este furat de “spiritele rele”.