Scrisoarea surorilor Bush către surorile Obama a emoționat o lume întreagă
Malia (18 ani) și Sasha (15 ani) petrec ultimele zile la Casa Albă, înainte ca în cea mai importantă locuință din SUA să-și facă intrarea clanul Trump. Fetele președintelui Obama au trăit aici opt ani plini de experiențe, în care au făcut trecerea de la copilărie la adolescență, iar pașii lor au fost urmăriți de toată planeta.
La finalul mandatului președintelui Barack Obama la Casa Albă, Malia și Sasha au primit o scrisoare emoționantă de la cele care le-au familiarizat cu noul lor cămin, în urmă cu opt ani, surorile Bush, gemenele Jenna și Barbara (35 de ani). Acum, Barbara Bush este co-fondator și CEO al Global Health Corps, iar Jenna Bush Hager este corespondent pentru Today show.
”Malia și Sasha, în urmă cu opt ani, într-o zi friguroasă de noiembrie, v-am întâmpinat pe treptele Casei Albe. Am văzut strălucirea, dar și îngrijorarea din privirile voastre, când vă uitați la noua voastră casă. Plecaserăm mai devreme de la slujbele noastre din Baltimore și New York și veniserăm la Washington ca să vă arătăm împrejurimile. Să vă arătăm dormitorul Lincoln și camerele care fuseseră odinioară ale noastre, să vă facem cunoștință cu toți oamenii de acolo – grădinarii, îngrijitorii și majordomii – care au făcut totul pentru ca noi să ne simțim acasă în această casă istorică. Am rătăcit toate patru prin holurile impunătoare ale casei în care trebuia să vă mutați. Când v-ați dat pe balustrada care cobora de la Solarium, exact așa cum făcuserăm și noi când aveam 8 ani și apoi, din nou, la 20 de ani, ca să ne amintim de copilărie, ne-am molipsit de bucuria și de veselia voastră.
Ați făcut atât de multe în opt ani. Ați văzut atât de multe. Ați stat, în brațele tatălui vostru, în pragul celulei din Robben Island unde a fost închis liderul sud-african Nelson Mandela. Ați călătorit împreună cu mama voastră în Liberia și Maroc, ca să vorbiți cu fetele de acolo despre importanța educației. Iar acele fete s-au regăsit pe ele însele în voi, în părinții voștri, au înțeles ce pot ajunge dacă își continuă studiile. Ați participat la dineuri oficiale, v-ați plimbat în parcuri naționale, ați cunoscut lideri internaționali, ați râs la glumele tatălui vostru despre curcanul de Ziua Recunoștinței și, în tot acest timp, ați rămas copii, v-ați dus la școală și v-ați făcut prieteni. V-am urmărit în timp ce vă transformați fără efort din niște fetițe în adevărate domnișoare.
În tot acest timp v-ați avut una pe cealaltă. La fel ca noi.
Acum veți intra într-un alt club select, cel al foștilor Primi Copii – o funcție pe care nu v-ați dorit-o și pentru care nu există reguli de bună purtare. Dar sunt atâtea care vă așteaptă de aici încolo! Vă veți scrie povestea vieții voastre, ieșind din umbra părinților voștri faimoși, dar purtând cu voi experiența acestor ultimi opt ani.
Să nu-i uitați niciodată pe acești oameni minunați care lucrează la Casa Albă! Cea care ne-a întâmpinat pe noi, când aveam 7 ani, la învestitura bunicului nostru, a fost Nancy, florăreasa de la Casa Albă, care ne-a băgat repede înăuntru, pentru că era frig. Ne-a ajutat să facem niște buchete viu colorate din flori de iarnă pentru noptierele bunicilor. Douăzeci de ani mai târziu, Nancy a pregătit aranjamentele florale pentru nunta Jennei. Iubiți-o pe Nancy a voastră! Noi încă mai ținem legătura cu cei din Serviciul Secret. Au făcut parte din viața noastră: ne-au fost alături la primele noatre întâlniri amoroase, la logodnă și chiar în luna de miere. Știm că n-a fost întotdeauna ușor – la fel ca noi, și voi ați fost două adolescente urmărite de niște bărbați cu rucsacul în spate – dar ei și-au pus viața între paranteze pentru noi.
Savurați anii de facultate! Noi am făcut-o, așa cum, probabil, știe o lume întreagă. Iar voi nu veți mai purta greutatea lumii pe umeri voștri tineri. Faceți ceea ce vă place, încercați să aflați cine sunteți! Dați-vă voie să greșiți! Înconjurați-vă de prieteni credincioși, care știu cine sunteți, care vă iubesc și care nu vor ezita să vă protejeze. Cei care vă judecă nu vă iubesc, iar părerea lor nu ar trebui să conteze. Ceea ce simțiți voi contează.
Gândiți-vă la tot ce ați văzut, la toți oamenii pe care i-ați cunoscut, la toate lecțiile pe care le-ați învățat și folosiți-le pentru a schimba lucrurile în sensul bun al cuvântului. Nu ne îndoim că o veți face. Călătoriile alături de părinții noștri ne-au învățat mai multe decât ar fi făcut-o orice curs. Ne-au deschis ochii către oameni noi, către alte culturi și idei. Am cunoscut muncitori dintr-o fabrică din Michigan, profesori din California, doctori care au grijă de oameni în nevoie în Birmania, copii care așteptau nerăbdători pe străzile prăfuite din Kampala să-l vadă pe președintele Americii și copii seropozitivi care așteptau medicamentele care le-ar fi salvat viața. O fată îmbrăcată într-o rochie străvezie de culoarea lavandei, care părea o fetiță, dar nu era. Era doar foarte mică, pentru că era bolnavă. Mama ei ne-a spus că, probabil, medicamentele vor ajunge prea târziu pentru ea, dar nu și pentru frații și surorile ei. După ce am cunoscut-o pe această fată, Barbara s-a întors la școală, și-a schimbat specializarea, iar viața ei a luat un alt curs.
Ați trăit sub presiunea incredibilă de la Casa Albă. Ați auzit cum părinții voștri sunt criticați dur de niște oameni cu care nici măcar nu se întâlniseră vreodată. Le-ați fost alături când întreaga lor personalitate era redusă la niște titluri din ziar. Este vorba despre părinții voștri, care v-au pus mereu pe primul loc și care nu doar v-au arătat lumea, dar v-au și oferit-o. Ca întotdeauna, vă vor fi alături și în această nouă etapă din viața voastră. Așa vom face și noi.”
