Cinci mari cântărețe din România au luat aurul, argintul şi bronzul la Cerbul de Aur
Cinci mari cântăreţe, care au făcut carieră şi peste hotare, au fost premiate în perioada 1968-1971 la Festivalul ”Cerbul de Aur” de la Braşov, ele păstrând la loc de cinste trofeele şi diplomele primite pentru interpretarea ireproşabilă. Click! vă prezintă fotografii şi amintiri de suflet de la celebrul concurs a cărui ediţie din acest an se încheie sâmbătă seară, 24 august, în acelaşi loc, Piaţa Sfatului.
Ediţia din acest an a Festivalului internaţional ”Cerbul de Aur” se încheie după trei zile de concurs strâns. Printre cei 12 solişti din cele zece ţări participante s-au aflat şi doi artişti români, Florin Răduţă şi Renate Grad. Ţara noastră a fost reprezentată cu succes, de-a lungul vremii, de voci foarte bune. Luminiţa Dobrescu (73 ani) este prima solistă câştigătoare a trofeului ”Cerbul de Aur”. Avea doar 23 de ani când a luat caimacul la ediţia din 1969 cu piesele “Dacă nu iubeşti” şi “Of, inimioară!”.
Performanţa a venit la pachet cu un bonus, participarea la un show tv din Olanda, alături de solista Conny Vink (câştigătoarea de atunci a ”Cerbului de Bronz”), dar şi cu un contract în Germania, la Berlin, de unde nici că a mai vrut să se întoarcă.
”La 20 de ani eram căsătorită cu un arhitect, Dominique- Dan Costinescu. Mariajul nu a mers din cauza mamei lui, care îl sufoca cu dragostea ei. Am plecat din ţară din cauza mariajului nefericit, dar şi Securitatea m-a determinat să rămân peste hotare, după ce mi s-a propus să lucrez pentru ei. Cine călătorea peste graniţă trebuia să colaboreze, dar eu nu aş fi putut să fac aşa ceva. Nu am mai revenit în România până în 1989. Părinţii m-au putut vizita de-abia după 7 ani, când am obţinut cetăţenia germană. Mama a venit cu trenul şi a băgat în bagaj şi Trofeul «Cerbul de Aur»”. După acest mariaj, artista cu voce de aur nu a mai dorit să se recăsătorească.
De 37 de ani locuieşte cu Frank Fisher. O perioadă, Luminiţa a avut o galerie de artă în Berlin, dar şi în prezent ea se ocupă de comerţul cu antichităţi. Angela Similea (73 ani) a obţinut ”Cerbul de Argint” la ediţia din 1970, pentru interpretarea melodiilor “După noapte, vine zi” şi “Amurgul”. La televiziune debutează în cadrul emisiunii-concurs” Emoţii în premieră”, cu melodiile “Aşa eşti tu” şi “Guantanamera”. A bifat patru căsnicii şi are un copil, Sorin Hilgen, cu chitaristul Sorin Movileanu. Azi, acesta e stabilit în SUA, cu soţia şi cu cei doi copii, Grace şi Jan Christian. În 2011, ultimul ei soţ, Victor Surdu, a murit de cancer. Problemele cu băncile care au executat-o pentru nişte datorii nu au încetat să apară.
Cât o priveşte pe Corina Chiriac (69 ani), aceasta a dat lovitura în 1970 când a obţinut Trofeul Steaua fără nume, regizat de Sorin Grigorescu şi Simona Patraulea şi nota maximă, 10, din partea juriului. În martie 1971, Corina reprezintă România la a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional „Cerbul de aur” de la Braşov, unde obţine din partea juriului internaţional „Cerbul de bronz”, interpretând melodiile „Inimă nu fi de piatră” (Edmond Deda) şi „Va veni o clipă” (Paul Urmuzescu).
Ele au fost marele învinse, fiind recompensate doar cu menţiune
Şi Margareta Pâslaru (76 ani) şi Mihaela Mihai (72 ani) au concurat la ”Cerbul de Aur”, în anii comunismului, însă au prins doar câte o menţiune. Margareta Pâslaru era deja o vedetă incontestabilă a muzicii, când a urcat pe scena de la Braşov a ”Cerbului de Aur”, în 1968. La aceeaşi ediţie au mai concurat Dan Spătaru şi Anca Agemolu. Margareta a debutat în muzica uşoară la Casa de Cultură Griviţa Roşie în 1958, acompaniată de Paul Ghentzer.
A lansat zeci de melodii. În 1983 a plecat în SUA, alături de soţul ei şi de fiica lor, Ana Maria, care i-a dăruit doi nepoţi. Iar Mihaela Mihai, care a câştigat tot o menţiune, la ediţia din 1969, a ales să trăiască la Paris. Are o fiică superbă, Isabelle, care a făcut-o de trei ori bunică.
