Dezvăluiri incredibile despre marele actor Ştefan Mihăilescu Brăila: “Era zgârcit. Citea ziarul şi apoi îl revindea”
Detalii picante despre Ştefan Mihălescu Brăila, unul dintre actorii uriaşi ai teatrului şi ai cinematografiei din România! În volumul “O carte atipică despre un actor atipic - Ştefan Mihăilescu Brăila”, soţia actorului, Georgeta Rahtopol, a povestit lucruri neştiute despre omul care făcut furori în faimoasa peliculă “Secretul lui Bacchus”. Şi cumnata actorului, Chira Dragomir, a creionat un portret inedit al artistului care s-a stins acum 21 de ani.
Component al “Generaţiei de Aur” a actorilor români, Ştefan Mihăilescu Brăila s-a născut pe 3 februarie 1925 şi a decedat pe 19 septembrie 1996. Scena şi platourile de filmare au fost mereu dragostea cea mare a artistului. Rolurile din peliculele “Secretul lui Bachus”, “Nea Mărin miliardar”, “Grăbeşte-te încet”, “Eu, tu şi Ovidiu” sau “Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” au răma în inima publicului.
“I-au plăcut femeile uşoare”
Volumul “O carte atipică despre un actor atipic - Ştefan Mihăilescu Brăila”, scrisă de Rodica Mandache, conţine amintiri suculente despre cel care l-a întruchipat pe “Nea Bachus”. Soţia lui Ştefan Mihăilescu Brăila, actriţa Georgeta Rahtopol, a făcut o serie de mărturisiri inedite. “Aveam 8 cereri în căsătorie şi l-am ales pe el”, povesteşte ea. “Când m-a cerut în căsătorie, mi-a spus: să nu cumva să ai zestre. Asta mi-a stârnit interesul. Eram o mireasă fără zestre, deşi aparenţele erau altele. Mama mea era croitoreasă, îmi făcea rochii apretate şi cochete. Au urmat 46 de ani de căsnicie. Avea respect pentru familie. Era copil din flori şi spera să avem 11 copii. I-au plăcut femeile uşoare. Nu s-a arătat în faţa mea. Avea în Piaţa Amzei o casă unde se ducea şi dormea pe acolo”, îşi aminteşte jumătatea actorului.
“Circula cu clasa a II-a la tramvai”
Chira Dragomir, sora Georgetei Rahtopol şi cumnata lui Mihăilescu Brăila, completează tabloul marelui dispărut: “Cum era? Era urât. Avea un nas enorm, a fost chel de tânăr, cel puţin eu aşa mi-l amintesc. Avea o gură cu buze subţiri şi cea de jos era puţin mai scoasă afară şi mai decolorată. Doi ochi mici, foarte apropiaţi, negri, strălucitori. Şi nasul acela era aşa de proeminent, încât făcea impresia că trage şi ochii după el. Era un bărbat de 1,62 metri, maximum 1,65, ceea ce era foarte greu de acceptat pentru un bărbat. Lat în umeri, cu alură sportivă, foarte agil, cu gesturi spontane. Mergea cu gâtul întins, aşa, ca să pară mai înalt. Ei, a suferit mult că era scund. Mergea foarte repede, era sprinten, îi plăcea să meargă pe jos, să-l vadă lumea. Şi era când cu capul învârtit la dreapta, când la stânga, să vadă dacă este observat, dacă îl recunoaşte cineva. Îi plăcea să cânte şi să danseze. Îi plăcea să fie în centrul atenţiei, era leneş, foarte. Decât să bată un cui într-un scaun, mai bine şi-l bătea în mână. Era foarte ciudat. Nu era modest. Îşi cunoştea bine valoarea. Mâncarea şi amorul îl făceau fericit, dar banii erau pentru el suprema importanţă. Fiind sărac în copilărie devenise zgârcit. Circula cu clasa a II-a la tramvai, cumpăra Sportul Popular, îl citea şi-l revindea”.
