Dragoste la prima vedere pentru IronMan
X-Man sau IronMan nu au rămas doar niște personaje de benzi desenate sau, mai nou, de film artistic cu mare priză la public. De câteva decenii încoace, ele dau viață și unor competiții sportive de anduranță, care solicită la maxim capacitatea organismului uman de a rezista, în condiții dure chiar, la efort.
Fiindcă nu e la îndemâna oricui să înoți 3,8 kilometri, să alergi pe bicicletă 180 de kilometri după care să alergi un maraton întreg, adică 42,2 kilometri. Și toate astea într-o singură zi, fără pauze!
Iar celor care se supun unor asemenea eforturi li se spun mai nou X-Man sau IronMan. Românii nu mai fac nici ei excepție în ultimii ani, semn că nu am putut rămâne departe nici de asemenea provocări! Urmarea? În această toamnă vom avea cel puțin cinci români prezenți la Mondialul de Half IronMan, găzduit de Africa de Sud. Printre ei se va număra și o femeie.
Ultimul calificat e un bărbat de 32 de ani, Răzvan Doica, foarte modest când e vorba să vorbească despre performanțele sale sportive, dar foarte entuziast atunci când trebuie să-și descrie disciplina sportivă pe care a îmbrățișat-o în ultimii ani. Iar noua sa pasiune este triatlonul.
„Totul a început la sala de forță unde lucre ca antrenor personal. Într-o zi unul dintre clienți a venit îmbrăcat cu un tricou pe scria scria cu litere de-o șchioapă – IronMan. În acel moment nu știam mare lucru despre așa ceva, dar nici nu am vrut să-l abordez direct ca să aflu ce și cum. Așa că m-am dus acasa, am deschis netul și am început să caut. Așa m-am îndrăgostit de IronMan. De la prima vedere. Practicasem judoul ani buni, ba chiar am terminat și Facultatea de Educație Fizică cu accente pe această disciplină, așa că mi-am zis simplu: <Ce-ar fi dacă aș încerca și eu?”!
Tot el povestește: „Cu înotul aveam o relație bună, la fel cu alergatul și mersul pe bicicletă. Toate erau pe gustul meu. Ușor, ușor m-am trezit că mi-am cumpărat o bicicletă de triatlon la mâna a doua și că începusem antrenamentele. Unele cu adevărat istovitoare. Fiindcă aveam să fac o mică greșeală în primele luni, una de începător, vroim să răstorn norii. Normal că nu am reușit nimic din ceea ce mi-am propus și nu am putut schimba prea multe până nu am început „să fur” din stânga și din dreapta, să mai ascult și de sfaturile altora, cu experiență, ba chiar unii dintre ei cu antrenor în domeniu. Și așa mi-am schimbat strategia. Am rămas la fel de serios la antrenamente și în concrusuri, dar mult, mult mai atent la tot ce se întâmpla în jurul meu”.
Răzvan Doica recunoaște fără jenă că a fost un autodidact. Ba chiar mă lasă să cred că acest amănunt nu-l supără deloc: „Trebuie să știi să te antrenezi și să concurezi cu cap!”. Pe de altă parte, tot el ne prezintă și o altă față a sportului căruia i s-a dedicat în ultimii patru, cinci ani trup și suflet. „În România triatlonul e foarte, foarte greu de onorat. Nu ai locuri de antrenament în primul rând. Nu ai săli de sport, nu ai velodrom, nu ai bazine. În București, spre exemplu, există un singur bazin de dimensiuni olimpice. Unul singur! Și atunci nici nu se pune problema de performanță. Sau d eorganizare a unor turnee puternice, care să-și permită să ridici niște vârfuri în triatlon. Toții românii care au ceva de spus în acest sport o fac antrenându-se din greu, pe banii lor, și concurează aproape exclusiv afara. Doar Oradea mai încearcă să facă ceva în materie, dar știți cum e, cu o floare primăvara vine foarte greu!”
Doica spune însă că nu se va lăsa doborât cu una cu două. În primul rând fiindcă se vede încă practicând triatlonul cel puțin un deceniu, dacă nu chiar până la 45 de ani. Chiar dacă va continua să se antreneze pentru asta în fiecare zi câte patru, cinci ore. Pe de altă parte, nu va da uitării nici propria familie. E deja căsătorit și spune că destinul i-a adus lângă el o femeie minunată care-l înțelege, îl susține și merge împreună cu el la toate concursurile internaționale. Echilibru și motivare, un corp rezistent care pare că după 30 de ani trăiește o tinerețe mai mult decât specială și „o jumătate fără egal”. Aceste sunt comorile lui Răzvan Doica. Un român care are mari șanse să facă lumea să vorbească frumos despre noi și despre țara noastră și care știe deja ce va face anul viitor: va participa din nou la Campionatul Mondial Half Iron Man. Chiar dacă acesta nu va fi găzduit de România!