Este supranumită „Andreea Esca de la Digi24”. Află doar din Click! TV cine este superba știristă
Cel mai nou număr al revistei Click! TV, ghidul tv care se distribuie vineri, gratis, împreună cu ziarul Click!, o are pe copertă pe una dintre cele mai talentate știriste ale momentului. Este supranumită de colegii ei „Andreea Esca de la Digi24”, dar, în ciuda acestui compliment, tânăra prezentatoare este extrem de modestă. Vă prezentăm povestea sa impresionantă.
Se numește Teodora Tompea și sâmbătă, 13 iunie, împlinește 33 de ani. Așadar, aceasta s-a întâmplat să fie nu doar o copertă de prezentare, ci și una aniversară. Click! TV nu este degeaba cel mai îndrăgit ghid tv din România: vă prezintă și figurile noi și promițătoare de pe micile ecrane, nu doar vedetele deja consacrate din domeniu. De data aceasta vă facem cunoștință cu Teodora Tompea. Lucrează deja de opt ani în televiziune, așadar a acumulat ceva experiență, dar, cu toate acestea, se consideră încă la început de drum în ceea ce a ales să-i fie carieră pe viață.
- De câți ani ești la Digi?
De opt, patru ani am fost la Iași, la stația de acolo, iar de patru sunt aici.
- Și prezinți jurnalul principal...
Da, prin rotație. Eu de obicei, de doi ani încoace, sunt în segmentul intitulat Acces Time, de la 16.00 la 19.00. Mi se pare provocator acest segment, pentru că e dificil, trebuie să gândești un program prin care să-i atragi pe oameni la televizor. Pentru că omul la aceste ore vine acasă, e după job, nu vrea neapărat știri, dar vrea să fie și informat... Dar pe perioada pandemiei este adevărat că am prezentat mai des și jurnalul principal, pentru că am avut ture speciale, iar eu am fost de serviciu de la 20.00 la 01.00.
- Ce presupune munca de pregătire a jurnalului?
Trebuie să te documentezi temeinic pentru fiecare subiect. Noi, prezentatorii de știri, nu citim doar prompterul, ne documentăm foarte mult, pentru că mai mult de jumătate din program nu te bazezi pe prompter și nu ai lucruri care să-ți fie scrise undeva. De altfel, tot ce ține de pregătirea unui jurnal este o muncă de echipă și sarcinile sunt împărțite în mod egal, deseori și eu trebuie să sun invitații. Mă ocupă să-mi scriu și textele, mai merg și pe teren.
- Așadar, cam cât stai cu nasul în știri ca să fii atât de bine pregătită pe cum vrei?
Sunt cu nasul în știri cam non-stop. Dar să spunem că avem un program stabilit, în care suntem conectați începând cu ora 09.00. Ne uităm de acasă la televizor și pe site-urile de știri, așa că la 12.00 când ajungem la job și începem efectiv să lucrăm pentru primul jurnal de la ora 16.00 să fim în temă cu toate subiectele zilei.
Teodora Tompea: «Am învățat de la toți oamenii din jur să-mi asum și defectele»
- Cum este pentru un jurnalist de la o televiziune de știri o perioadă atât de stresantă în ceea ce privește informațiile cum este o pandemie?
Devine o rutină, dezvolți o imunitate. În perioada aceasta am lucrat două săptămâni, apoi am fost acasă în autoizolare două săptămâni și tot așa. La începutul pandemiei, am prezentat jurnalul în care s-a anunțat starea de urgență, apoi eu am intrat în perioada de libere. Și în primele două săptămâni de stat acasă m-am uitat non-stop la televizor. Acea perioadă, recunosc, m-a copleșit. Am dezvoltat și eu mai multe frici, eram îngrijorată și pentru ai mei. În a doua perioadă de autoizolare, de concediu adică, mi-am impus un alt program: doar în prima parte a zilei eram conectată la știri, urmăream ce fac și alte posturi de la noi, dar și la posturile din străinătate, apoi aveam program de relaxare, în care citeam, mă uitam la filme sau ieșeam în grădină, pentru că am norocul să stau la casă. Cu ocazia asta am și avut timp să mă ocup de multe lucruri pe care înainte tot amânam să le fac. Dar, da, a fost copleșitor. Vorbeam și cu colegi care lucrează de 30 de ani în domeniu, a fost la fel de greu pentru toți, nici unii dintre noi nu a mai trăit astfel de perioade.
- Spuneai că stai la casă. De cât timp?
De trei ani în București. Mi-am dorit să am un mic loc, o mică grădină, pe care să stau cu picioarele în iarbă. Dar și în Iași stăteam la casă, așa am și crescut.
Teodora Tompea: «Ora exactă se dă la București, așa că am riscat»
- De ce ai venit la București?
Multă lume mă întreabă asta, dar nu am un răspuns foarte clar. Nu avusesem o ofertă de aici, am spus doar să-mi încerc norocul. Mi-am dat seama că mai mult decât făceam acolo la Iași nu mai aveam ce să fac, nu mai aveam unde să mă dezvolt. Când am venit de la Digi 24 Iași la Digi 24 București știam clar că dacă e să fie pentru mine o să fie. Am mereu siguranța asta. Și uite că am rămas. Am dat probe aici, apoi am făcut din nou o pregătire.
- Așadar a trebuit să accepți o retrogradare pentru o perioadă?
Da, dar ora exactă de aici se dă. Am riscat.
- Ai momente când regreți că ai plecat din Iași?
Nu, nici vorbă. Acum simt că aici e casa mea. Dar nu spun nici că nu m-aș mai întoarce la Iași, nu se știe ce se întâmplă.
- Ce te-a îndemnat să optezi pentru această meserie?
Curiozitatea. Am avut din familie microbul acesta, mai ales de la tata, care cumpăra toate ziarele și le citea din scoarță în scoarță. De mică am fost mereu curioasă de câte ori se întâmpla ceva important în lume și voiam să aflu mereu mai multe informații. Am făcut jurnalism din primul an de facultate. Am absolvit Litere, la Iași, și în ultimul an am putut opta pentru specializarea Comunicare și Jurnalism. De atunci m-am îndrăgostit de jurnalism în facultate, când am făcut practică la un post de radio. După aceea, lucrurile au venit firesc, s-au înlănțuit. Mi-am dat seama că acesta este un drum pe care trebuie să merg. Psihologia, care mă pasiona în egală măsură, nu m-a mai tentat după ce am aflat ce presupune practica obligatorie. Iar în formarea mea ca jurnalist am optat inițial pentru radio, televiziunea nu era o opțiune pentru mine până să ajung la Digi.
Imagine din culisele unei ședinței foto marca Click! TV
- Așadar, cum ai “aterizat” în televiziune?
Când am aflat că se deschide stație Digi 24 în Iași, deși nu mă gândisem să optez pentru televiziune, mi-am spus totuși să încerc. Am văzut anunțul pe Internet, am aplicat fără nici un fel de așteptare, am fost chemată la interviu și mai apoi am fost angajată să fac de toate.
- Ce crezi că te-a ajutat la angajarea în tv?
Cred că eram foarte determinată să fac ceva nou. Nu știu ce i-a convins, nici măcar nu am dat o probă video, dar cred că faptul că a contat că eram foarte energică, serioasă și determinată să fac de toate. Am început cu reportaje și muncă de reporter. Apoi am avut o rubrică înregistrată, apoi corespondențe pentru București și apoi s-au înlănțuit toate până am ajuns să prezint. Eram sigură că din moment ce tot apar pe sticlă cineva se uită la mine și consideră că fac bine ce fac.
- Știi că ești comparată de colegi cu Andreea Esca?
Nu, dar mă onorează. O admir pe Andreea Esca, mi se pare wow că rezistă în top de atâta timp. Dar eu cred că mai am foarte multe de învățat și cred că e important să nu arzi etapele. Eu am avut șansa că am prezentat jurnale de la orice oră și am făcut de toate. Pe măsură ce trec anii, ai mai multă încredere în tine, dar și presiunea din partea telespectatorilor e mult mai mare. Ai o altă responsabilitate. Mi-am dat seama că oamenii sunt foarte atenți la tot ce faci dacă te urmăresc. Pe măsură ce trece timpul cred că trebuie să fii din ce în ce mai bun.
- Care sunt experiențele de viață care te-au marcat și ți-au influențat destinul?
N-am suferit traume dureroase, mă consider un om foarte norocos. Am avut mereu un car de noroc și sunt foarte recunoscătoare pentru asta. Am întâlnit mereu oameni-cheie, care m-au potențat, și-au pus amprenta. Și am avut și marele noroc că am părinții foarte aproape, suntem prieteni foarte buni, am avut mereu la ce să mă raportez.
- Ce sfaturi dai cuiva la început de drum?
Un prezentator de știri nu e niciodată doar un prezentator. Majoritatea a făcut și muncă de reporter de teren. Le-aș spune să nu facă conpromisuri, să aibe decență. În meseria asta ești sfătuit să ai cât mai mult tupeu. Dar eu cred că se poate și altfel, și păstrând decența. Și este necesar să faci meseria asta cu foarte mare pasiune?
- Care sunt satisfacțiile cele mai mari pe care le-ai avut datorită acestei meserii?
Apropierea de oameni cât mai diferiți. Discutând cu atât de mulți ajungi astfel să te cunoști și pe tine mai bine. Mai ales că meseria asta apasă și foarte multe butoane, cum ar fi răbdarea, încrederea. Am învățat de la toți oamenii din jur să-mi asum și defectele. Asta am învățat chiar recent.
- Ce crezi că ar trebui să învățăm din pandemia prin care trecem?
Că n-ar mai trebui să luăm totul de-a gata, nu ni se cuvine totul și totul are un preț. Pe mine m-aajutat să fiu mult mai atentă, mi-a prins bine că s-a pus “pauza” la absolut orice, era totul foarte haotic. Masca mă scoate din minți, dar o port. Nu am devenit paranoia, nu mă spăl excesiv pe mâini, dar e inportant să conștientizăm că trebuie să fim mai atenți. Mie mi-a fost de mare folos. Trebuie să vedem și ce e bun aici, chiar dacă poate părea dubios. Altfel riscăm să cădem în depresii.
Mama lui Sylvester Stallone ridică greutăţi şi la 98 de ani. Jackie a făcut de trei ori infarct
Nutriționistul Mihaela Bilic: „Sunt pofticioasă fără limite. Nici urmă de moderaţie şi echilibru“
Adelina Pestrițu nu mai arată așa. S-a ras în cap și și-a schimbat coafura radical
Destinul fabulos al singurei “supravieţuitoare” din filmul Pe aripile vântului, Olivia de Havilland
