FOTO N-ai să crezi cum arăta Fuego când era copil! Imagini inedite
Fuego a fost un copil carismatic și iubit de toată lumea. Îi plăcea să recite poezii, dar cel mai mult iubea muzica. Iată câteva fotografii de colecție din copilăria artistului!
Paul Surugiu alias Fuego s-a născut la Turda în 1976. A absolvit Şcoala Populară de Artă, secţia canto, la Cluj-Napoca, apoi Facultatea de Teatru-clasa la profesoara Adriana Piteşteanu. Mai are o specializare: music hall, la clasa compozitorului Marius Ţeicu. A mai făcut cursuri de canto cu George Grigoriu şi Petre Găluşanu, mentorii săi pirituali, cărora le poartă o vie recunoştinţă. ”Ei m-au desluşit, m-au înţeles, au ştiut să mă lase să cresc fără să mă umbrească, au crezut în mine”, spune Fuego.
Este: meticulos, obiectiv, perfecţionist, dar consider că are un spirit critic exagerat. Mai multe despre artistul nostru în interviul de mai jos, publicat pe pagina sa oficială.
”În continuarea clasicului CV, eu cred că un interviu recent mă deconspiră şi vă oferă posibilitatea să mă citiţi ca pe o carte deschisă”, susține artistul.
Care este ideea ta de fericire pământeană?
Să iubeşti şi să fii iubit, cu toate suferinţele ce decurg din aceasta, luminând astfel partea cea mai frumoasă din noi.
Ce ar avea oamenii de învăţat de la tine acum?
Să înveţe să lase pe chipul lor să înflorească un zâmbet, ca o armă împotriva răului şi urâtului din jur. Este darul pe care-l pot oferi aproapelui meu. Să fie senini, inocenţi, în sensul purităţii intenţiei. Candoarea să fie ţinta predilectă, mereu pusă la rană şi mereu renăscută.
Ai ceva ce regreţi ?
Se spune că “e mai bine să regreţi ceva ce ai făcut, decât ce n-ai făcut”. Există foarte mulţi oameni care au însemnat ceva pentru mine şi regret că nu am avut mai mult timp să-i înconjor cu afecţiune. Regret că nu i-am spus tatălui meu, ori de câte ori aş fi avut ocazia, cât de mult l-am iubit şi admirat. Am remuşcări că l-am pierdut prea repede. Întotdeauna am umblat prin lume cu teama asta şi, din nefericire, l-am pierdut.
Ce te sperie?
Penibilul, ridicolul, întunericul, viitorul României, indiferenţa oamenilor, răutăţile gratuite, boala. Mă tem de ceea ce sfârşeşte întotdeauna prin a ne lăsa singuri.
Ţi-e dor de...
De bunica mea Stratenia, cea mai bună bunică din lume şi de înţeleptul meu tată. A rămas un gol care se va umple cu siguranţă într-o zi, printr-o regăsire într-un alt timp, într-o altă dimensiune.
“Fără iubirea şi voinţa lui Dumnezeu am fi forme fără conţinut.”
Eşti credincios?
Toţi suntem credincioşi. Empatia, condescendenţa, prietenia, respectul cred că sunt, într-o anumită măsură, forme ale pietăţii, iar pietatea reprezintă o mare valoare religioasă. Credinţa îţi da puterea de a merge înainte, alături de cei la fel ca tine. Dumnezeu există în fiecare din noi, dar uneori îl îngropăm atât de adânc, încât mergem să-l căutăm în alte locuri. “Dacă Dumnezeu nu există si eu cred in El, nu pierd nimic, insa dacă El există si eu nu cred, atunci am pierdut totul...”
Cât de competitivă e viaţa pe scenă? Mă refer la concurenţa propriilor colegi… Te-ai lovit de ostilitatea cuiva?
Eu mă consider un privilegiat, ferit de confruntarea cu orgolii şi ambiţii inutile, de invidii şi vanităţi nocive.
O vedetă pare că trăieşte într-o lume specială, însă ştim cu toţii că până şi o persoană publică, aparent răsfăţată de soartă, are zile proaste. Ce anume îţi poate strica o zi?
Tristeţea cuiva drag, când nu reuşesc să mă fac înţeles, când dispare, măcar şi secvenţial, motivaţia de a continua, când mă simt minţit şi nu pot reacţiona.
Dacă ai mai avea doar o zi de trăit….
Mi-aş cere iertare de la toţi cei cărora le-am greşit c-un strop de tristeţe, m-aş pierde în Disneyland, aş cânta în duet cu Alla Pugaciova pe o scenă grandioasă, într-o sală neîncăpătoare pentru fericirea mea… Să… dar asta chiar nu e posibil. Dar totuşi, nu încă, mai am atâtea de făcut şi de spus…
Ce anotimp iubeşti mai mult?
Iarna, pentru că e mai aproape de ideea de om, pentru puritatea zăpezilor.
Ce nu ai putea ierta niciodată unei femei?
Nesinceritatea, duplicitatea, infidelitatea, deoarece răneşte demnitatea, devastează, distruge încrederea şi stima de sine. Şi atunci se face trist şi zadarnic în jur şi în noi. A face compromisuri înseamnă “a muri puţin, înseamnă a fi condamnaţi pe vecie la irevocabile tristeţi şi însingurări fără de apel.”
Dar unui bărbat?
Violenţa fizică şi verbală, insensibilitatea, orgoliul exacerbat.
Care este parfumul tău preferat?
Cartier - Declaration.
Dacă ai câştiga la loto, ce ai face cu banii?
Aş călători. Oriunde în lumea asta. Sunt atât de multe locuri şi lucruri de văzut, încât nu-ţi ajunge o viaţă.
Aş construi, în memoria bunicii mele care mi-a insuflat credinţa, o biserică mică, albă, inundată de flori, pe o colină însorită, mirosind a tămâie şi busuioc. Poate într-o astfel de biserică mi-ar fi plăcut să slujesc, dacă opţiunea mea finală ar fi fost teologia.
Ce pasiuni ai? Ce alte domenii te-ar interesa?
Lectura, teatrul, filmul, călătoriile.
Psihologia – ar însemna o mai bună cunoaştere de sine, încercând, fără a deveni obsedat de autocontrol, să mă desluşesc spiritual.
Ce dorinţă neîmplinită ai?
Să salvez lumea. Dar nu abandonez proiectul.
Pe cine dispreţuieşti cel mai mult?
Pe Paul atunci când e urâcios, intolerant, cârcotaş, egoist. Şi mai ales atunci când o face pe-a vedeta. Dar mă tratez.
Cel mai prost obicei pe care-l ai?
Devastatul frigiderului la ore târzii din noapte, cu lumina stinsă, ca să nu mă simt vinovat, lipsa efortului fizic, nopţile pierdute în faţa calculatorului.
Sub ce formă ai reveni pe Pământ într-o viaţă viitoare?
Sub forma unui porumbel de un alb imaculat, bland şi aducător de pace. Am acasă nişte porumbei superbi, care au fost vedetele spectacolelor din turneul naţional "Până la lacrimi mi-e dragă viaţa".
De ce obiect nu te desparţi?
Din păcate, de telefonul mobil. Este un rău necesar, deşi ar fi şi primul obiect pe care, uneori, l-aş arunca.
Ai tabieturi sau superstiţii?
Am destule ciudăţenii, ca orice om. Involuntar, se creează anumite reflexe, condiţionări, care pot deveni uneori manii, alteori obişnuinţă şi atunci încep să ne caracterizeze.
Eşti frumos şi celebru. Bogat eşti?
Nu pun preţ pe partea exterioară. Am considerat că trebuie să cultiv frumuseţea şi să o îngrijesc înăuntrul meu. Ce se vede în exterior e tributar trecerii anilor. Celebritatea este un prieten fals. Consider că sunt un om bogat. Averea mea o reprezintă familia şi prietenii mei, mult mai mulţi şi mai devotaţi decât aş merita, deşi Grigore Vieru spunea “să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în cer. Mai mulţi numai Dumnezeu poate avea. Suntem un amestec ciudat de stări şi de lucruri: trădăm plângând şi râdem trădând”.
Ce emisiune ţi-ar plăcea să prezinţi?
Remember - valori ale scenei româneşti.
Care au fost cele mai fericite momente ale vieţii de până azi?
Câteva călătorii pe care le-aş fi continuat, în aceeaşi companie, până la capătul lumii.
Dacă ai rămâne pe o insulă pustie, care ar fi cele cinci cărţi, cinci filme şi cinci oameni pe care i-ai dori lângă tine?
Biblia, Taina care mă apară (Grigore Vieru), Cartea Cărţilor (Adrian Păunescu), orice volum din Paler, Jules Verne (ajutându-mă să-mi păstrez inocenţa).
Albă ca Zăpada, Pianistul 1900, Campionul, Conferinţele lui Radu Beligan, Conferinţele lui Dan Puric.
Alegerea cu privire la oameni ar fi mai grea. Fiecare are ceva de arătat, ceva ce poţi admira, ceva ce te poate marca şi modela. Şi-apoi, dacă am fi cinci oameni, insula n-ar mai fi pustie.
Care este secretul succesului?
Cred că este o combinaţie între multă muncă, consecvenţă, răbdare şi noroc. Odată ce ai şansa, nu poţi rămâne în urmă, trebuie să dai totul şi să profiţi din plin. Trebuie să ai încredere în talentul tău şi în tine şi să nu încerci să intri într-o competiţie în care nimeni nu câştigă. Vreau să fiu cea mai bună versiune a mea.
Ce tablouri s-ar putea asorta muzicii tale?
Pentru genul pop-Sabin Balaşa, iar pentru cel etno-Nicolae Grigorescu.
Care este lucrul care îţi face cea mai mare plăcere în timpul liber?
Să gătesc. Am învăţat asta de la tata. Îmi place să-mi surprind prietenii cu tot felul de reţete inedite. Şi poate de aceea obiectivul meu de a-mi păstra silueta nu poate fi o prioritate.
Ce şotii făceai în copilărie?
Cu siguranţă, pictam pereţii.
Memoria ta mai păstrează jocurile copilăriei?
Marile mele distracţii erau poveştile dramatizate ascultate la pick-up sau la teatrul radiofonic. Mai târziu, acestea s-au transformat în piese de teatru pe care le regizam şi ai căror actori erau copiii din cartier. În curtea blocului aveau loc adevărate spectacole. M-a fascinat şi lego pentru că puteai să creezi şi să recreezi la infinit.
Dacă ai fi un sportiv de performanţă, cine ai dori să fii?
Poate Nadia Comăneci, pentru că este primul nume românesc care a rămas în memoria lumii şi primul sportiv care a bulversat afişajul la Olimpiadă. Poate Lucian Bute, a cărui modestie e o emblemă. Respect şi admir toţi sportivii, pentru că fiecare medalie pe care o primesc înseamnă o bătălie câştigată în lupta lor permanentă cu condiţia umană.
Ce personalitate istorică admiri?
Ştefan cel Mare şi Sfânt căruia îi datorăm o statuie în fiecare oraş al Moldovei şi Nicolae Iorga, un patriarh al culturii române. Nu întâmplător, ci în semn de preţuire, am filmat dvd-ul pe versurile maestrului Grigore Vieru, "Mi-e dor de tine, mamă" la Casa Memorială "Nicolae Iorga" de la Vălenii de Munte.
