Interviu Mihai Bendeac: „Familia nu cred că e pentru mine “
Avem o capacitate rară de a ajunge o ţară veselă, fără umor. Suntem tot mai vioi în ideea asta. Dintre cei de la televizor cu emisiuni de umor voluntar, singurul care se mai ocupa de aşa ceva, cam de doi ani s-a retras un pic.
Ne-am decalat întâlnirea o oră, venea de la nişte negocieri care au durat mai mult. Vorba lui Al Pacino, în Avocatul diavolului: „Întotdeauna negociem!“
De unde vii?
Mihai: Din trafic. Nu sunt superstiţios, dar am învăţat că e mult mai bine aşa. Sunt în mai multe negocieri.
Cu mai multe televiziuni.
Şi televiziuni, dar nu neapărat.
Ce-ai mai putea să faci, teatru, film?
O să fac multe!
Nu te potoleşti?
De ce m-aş potoli?!
Dacă ai decalat interviul meu, sigur a fost o discuţie foarte importantă.
Când se ajunge la o fază avansată a negocierilor, discuţiile pot dura şi 10 ore.
Pari greu de convins.
Nu-s greu de convins, dar nici n-am fost genul acela, vedetă de profesie. Mi-am construit cariera altfel, gândindu-mă bine la etapele pe care le parcurg. Nu mă arunc în orice de dragul de a fi la televizor.
Păi şi banii?
Ce-i cu ei?
Din ce trăieşti?
Am avut întotdeauna o relaţie ireverenţioasă cu banii. Nu le-am dat importanţă şi nici n-am cine ştie ce cheltuieli. Neavând familie, copil…
Amantă!
Da. În principiu ce-am câştigat de-a lungul timpului au mers spre ce au făcut părinţii mei: un cabinet stomatologic, o casă, care la început era pentru mine, apoi, fiind burlac, părea mare. Aşa că stau ai mei acolo, iar eu m-am mutat în fostul lor apartament.
Deci nu banii te mobilizează.
Sunt doar o rezultantă.
Deşi ai câştigat mult. Sau cel puţin aşa am auzit.
Au fost perioade în viaţă când am câştigat mult. Foarte mult!
