De profundis: Vali Sterian
Vali, la zilele tale septembriene – născut pe 21, decedat pe 16 - fac o scanare a folk-ului. Clasicizat cu corifeii, subțiați de lipsa ta, spirit neliniștit, provocator, caustic.
Azi, mulgători emeriți de talente extrag ce se mai poate dintr-un spirit folk, vag apropiat de poezia profundă, frivolizat în rime rotunde ca nurii divelor… Lumea, desuetă, s-a cantonat la rotunjimile cam încrețite ale Răduleascăi. Capitalismul acela liberalist de-l visam noi, a devenit un coșmar. Biserica e atacată de tineri fără pic de credință, rebeli de dragul de a fi așa și de a o înjura liber pe mă-sa. Mai urlă unii ”piețari”, dar finanțați de-un bozgor american ce sună la corn un șlagăr tansilvan.Tipul a cumpărat//idiotizat cu devize conștiințe mari. Antipatrioți mercenari. Lista lor e mare cât foamea.
Folk-ul se lasă arestat de negustori burtoși, subculturali, bodyguarzi ratați în rime calpe, cu slugi behăitoare, ce cântă din mațu gol și ”pohete” zdențăroase și alcool-famelice, ciripele care păsăresc din cele 4 labii; roboțici de fagure, robi ce cacă-n cor nectar maroniu. Adică muzici redondante, lălăitoare, o apă stătută, sulfuroasă.
Restul… Neniță, este! Eugen ”Gorby” e sublim, te venerează cu stil și ritm… ne adună-n numele-ți. Bodo, cam absenteist, dar viu… Ducu mai cară spiritul folk la RRA, pe cărucior - cât mai are spirit folk-ul. n.a. - cu un Mihai Popescu fresh și înamorat de gen. Teo a ieșit, biata, la pensie, dar nu se lasă. Andrei, copilăros și optimist. Tov. Socaciu… prea mare pentru noi. Alifantu’, mereu căutător, dar și găsitor. Prolific. Ciocu, harnic și candid, scrie la cartea vieții. Tetea se ceartă de un secol cu Covaci. Doru, marele-ți prieten, același din ‘70. Bucurie mare pe el, pe Minghiat decanul, pe mine și, mai ales, ce era… pe tine! – repatrierea lui Dan Aldea. Venit cu craca de măslin pe grif. S-a împăcat cu Mișu, lucru sublim. A cântat cu Covaci. Omul tău de casă ”Binișor”, puștiul drăguț cu ochi scăpărători, crează și enervează cu texte și ieșiri dure. Le comite creativ și distructiv; s-a cam împlinit și, implicit, vedetizat; duhnește a idol și a tămâie de vinuri bune. Te urmează pe potecile-ți și bune, și rele. E revoluționar, copilu’! Impertinent, cerepumnist social. Are gașcă, mai sare calul, deh, alcoholu’… Viitorimea? Cerebele de plastic, ludic-tehnocrați, cinici, cyber-veroși… Să nu le-o spui! Se cred genii…
