Dragă Constantin Toma,
...Sau, ”dragă domnule primar al oraşului Buzău”... şi adaug asta ca să fie identificat andrisantul acestei depeşe. Căci multă lume poate că nu leagă firma care te-a făcut faimos şi mai ales sponsor al unor emisiuni sportive celebre de la Radio R.A. susţinând financiar numeroase deplasări la mari competiţii. Ne-am cunoscut apoi la un spectacol local, festival unde eu eram invitat al vechiului meu prieten Benone Sinulescu.
Cel mai vechi - El Lider Supremo - amic al meu din folclor şi un Lider al folclorului muntenesc. Omul care m-a învăţat - în plin avânt rockistic - să iubesc, să respect şi să preţuiesc ce e al nostru. Sau, Şi ce e al nostru. Fără să dispreţuiesc ce aparţine altora. Nu era cazul, căci snobismul mă trimitea afară, la anglo-americani... Da, de la el, de la ”Nea Beni”, cum îi zice puştimea contemporană, (apoi, şi cu Marioara Murărescu) am învăţat şi descoperit splendorile spirituale identitare ale Neamului.
Ai fost mereu alături de Benone. Şi invers. Acum, după ce s-a organizat în Centru cea mai importantă serbare de ziua lui - anul trecut, 80 de ani - văd că ai puterea să o continui şi astăzi şi mâine, mereu... Eu locului i-aş da chiar numele artistului, dar... Apoi, dincolo de relaţia personală, văd, faţă de Benone, un act suprem de preţuire. Prin unul dintre cei mai mari artişti români... Căruia îi urez viaţă lungă pe măsura harului dat de Dumnezeu. Alături de Elena lui. Căci, uite! Pronia a făcut ca unul dintre cei mai iubiţi idoli, modele, mituri, legende ale muzicii poporului român să se ivească din plaiuri buzoiene! Să fie Benone din Siriu, un Benone al Neamului. Arăţi că ştii preţui ceea ce e patrimoniu, primare! Bravo de o mie de ori...!
Domnule primar, avem şi o amintire. Acum ceva ani, m-am aflat cu Benone, Alina Sorescu plus tata, ”Haiducii” ca invitat într-un loc de vis al judeţului. M-ai băgat, fără să-mi spui scopul, într-un demers care însemna masa noastră de seară: o vânătoare de mistreţi. De ce eu?! Vai, de ce eu?! Aş fi refuzat. Sunt purtător de ghinion! ”Coadă în bulan”, cum mi-a zis un ţigan. Ajunşi într-o poiană plină de orătănii, primul foc a fost ratat. De un vânător bun... Au fugit toţi porcii. […deşi, unii mai sunt şi azi la vedere... ]. Apoi, a început o ploaieee, dar ce ploaie!? Ne-am întors şi pe negură, şi uzi, şi fără mistreţ pe grătar. Am mâncat... biscuiţi uscaţi. Aici mint de dragul poveştii, bre... parcă ce, bădia Creangă...? Am avut ce mânca şi ce bea...şi ce bea... şi ce bea... Cer scuze pentru belele porcine produse!!!... Pe real, după ploaie, au urmat splendide focuri de tabără... ca artificiile de anul trecut la Fiesta Beni ‘80.
...Şi-am încălecat pe-o şa/şi v-am spus povestea... taman cum am vrut eu. Cu seri de basm alinate de muzica lui Benone. Să ne trăiţi mulţi ani, dom’ Primar! Să ne vedem în fiecare început de iunie la Buzău. Unde, cu bardul din Siriu vom celebra ”Benoniada de vară”...
PS. Cu toate rugăciunile noastre, dragostea Domnului pentru Maria Butaciu fu mai mare. Să-ţi fie cântul lin, Mărie...
