Dragă Cristian Ţopescu,
Știu că duminica ce a trecut a fost ziua ta. 80 de ani. La mai mulți! Scrisoarea asta trebuia să apară luni, dar Daniel Prodan pe 23, Costică Ștefănescu pe 26…; apoi, meciul de tristă amintire, pe care-l și prevesteam, nu era un context pentru cât te iubim noi, mai ales eu…
Nu te-am privit niciodată cu ochii suporterului de azi, adică injectați de ură. Un personaj din Caragiale se mira că un țărănist juca biliard cu un liberal - măcar aici ne potrivim, și eu sunt liberal, tot de rit vechi…: ”Boierule, biliardul e billiard și politica e politică”. Fotbalul e fotbal și noi suntem niște oameni raționali. Asta e prima mea nostalgie cu tine. A vremurilor când galeriile se respectau. În B fiind, Rapid primea dimineața ca suport galeria Stelei și seara rapidiștii mergeau pe Ghencea… Cine mai poate crede așa ceva azi când ura e viscerală&eternă. Apoi, te iubesc fiindcă ai fost mereu alături la toate demersurile românești. Handbalul cu Gațu, Gruia, Oțelea etc., la volei când Rapid-Dinamo era finală europeană; la Nadia și Teodora…? Numai la finala de la Sevillia nu ai fost. Te-a mâncat limba… Dar, mi-o amintești cu o constanță diabolică și tandră, mereu de 7 mai… când e ziua mea. Cristi, eu te consider deja un mit. Nu al stelistului care ești, ci al comentatorului tv. Documentat, prgătit de transmisie. Pe când abia știam cum arată Varna și cvasi-obligatoriu Moscova, tu ne făceai pe ghidul Barcelonei, Madridului, al Ciudad de Mexico, Tokyo, la care nici nu puteam visa. O făceai cu măsură, cu modestie și cu meserie. Tu, privit repet, ca un mit, ai fost, ai dat Măsura Măsurilor. Echilibrat, arareori isteric, dar cum puteai fi ca român când de vezi năpârstocul de Nadia luând primul 10 din istorie?! Tu ai știut și ai personificat Măsura. Bunul simț românesc, cum și cât mai era el - și era, nene! - pe vremurile acelea. Cei de azi? Știi unde sunt buni, ei? La enciclopedismul wikipediar… la redundanța informațională. Care uneori e inutilă, fiind atât de rapidă că-i imposibilă de perceput. În rest, la tv… ca la Radio. Mi se spune ce văd. Singurul care nu o mai face și-mi place e Cosmescu de la Dolce. Nu face pe savantul sportiv, mamă… tactici, tehnici… e sec și la obiect… îl prefer ca și pe unii băieți de la Digi, față cu ”academicienii” ajunși ca posesorii de doctorate politruce: mulți da’ proști… Dar… uitai măsura!
