Dragă Olguţa Vasilescu,
De multă vreme voiam să te întâlnesc și să-ți sărut, ca un admirator ce îs, mâna și obrajii. Și, ca un omagiu pentru ”martiriul tău deneanian”. Pentru că ai rezistat la scârboșeniile unor trucuri și invenții care te voiau ”out”, afară ..
Nu am mai fost prin Craiova ta de doi ani. De când orașul se pregătea febril și se agita pentru a deveni capitală culturală. De atunci am văzut ce realizări notabile ai avut, ce amprente culturale au rămas pe Capitala unui ”stat” românesc viu, dar ne-atestat cum e Craiova ”eterna Terra Nova”, cum o numea poetul Adrian Păunescu. Al cărui jubileu, al 4 – lea, s-a petrecut cu sprijinul tău și eforturile lui Carmen Păunescu.
Te-am întâlnit în culisele recitalului Tudor Gheorghe, spectacol apologetic dedicat Poetului –Juvete, și asta după ce noi invitații lui, plus frații basarabeni și Nicolae Dabija am fost la Bârca. Căci, la ”cultură”, numai la cultură, nemaivorbind de altele, și fără a te mai uita împrejur, Oltenia are o cruce culturală Sorescu - Tudor - Păunescu. Un trianglu semnificativ, o sfântă treime culturală care stă pe alte nume ca Macedonschi, Arghezi, Pandrea, Sârbu.
Nu se putea să nu fii prezentă la acest omagiu adus lui Păunescu de unul dinte corifeii culturii oltene, Neica Tudor... Căci tot era Ziua Națională, zilele României aș spune, mi-a plăcut, m-a inpresionat atașamentul craiovenilor față de tine. Cum te plimbai prin orașul plin de luminițe și de energii sărbătorești; cum te saluta lumea cu drag...și mă gândeam cu durere la momentul acela când ai fost ”săltată” de Bau-baul Național, unul prost dirijat, criminal - vezi Remeș, vezi Mircia Gutău - și ”acele mult prea triste și prea urâte fapte”, câine rău de care ar trebui să scăpăm cu mare rușine. Pentru asta românul și olteanul tău, Țara trebuie să belescă ochii; să vadă pe cine și ce alege...
Mă bucur că te pot omagia detașat la acest colț care nu prea agreează politrucii și care e de tot apolitic. Tu ești o zână, nu un politruc... Carismatică, deja aleasă, deja cu sacii politici în căruță pot să te laud. Fiindcă, repet, mi-e dragă aurora ta, carisma ta de înger martir și frumusețea ta umană. Sărutăm dreapta, coană Olguța...
