Dragă Ovidiu Komornyik,
Deși născut în plin ger de ianuarie, cântecele tale au o temeperatură ridicată și o dulceață exotică. De vară africană. Un soi de energo-nostalgie. Numai de dragoste. Oricum, ești cantonat la tema iubirii. Ba iubești până peste poate, ba ai greșit, ba ești părăsit, ba te-a mințit… Toate astea te mișcă, nu te lasă indiferent. Ai o vână lirică de neoprit.
Scara valorică a producțiilor tale începe de la ”bun” până la ”genial”, aici, în domeniul vast creativ al muzicii pop/ușoare… După unele criterii personale și comparativ cu media națională, eu spun că sunt ”geniale”. Lucru confirmat în piață. Mă refer, întâi, la un cântec compus de tine și încredințat lui Marcel Pavel. ”Frumoasa mea”. Care a generat cariere: și pe Marcel, și cântecul ca atare. Super-mega șlagăr. Pe care dacă-l auzi odată nu mai scapi de el, îl fredonezi și-n somn. Cântecul a și fost foarte potrivit pe vocea lui Marcel. Așa că, deși genial - tu, compozitorul - premiantul e altul… Oricum ai fabricat un produs de mase, cum s-ar spune.
Apoi, cântecele tale de posesie totală, de la versuri, muzică, aranjamente interpretare… nu le pot numi, se știu.
Apoi, duetele tale de o splendoare lirică magnifică intepretate cu Angela Similea… Capodopere mai mari sau mai mici, total lipsite de colesterolul banalității… Toate îs de reținut ușor ca linie melodică. Apoi mai sunt ”deservite” și cu versuri decente, frizând pe alocuri poezia sau oricum sfidând ridicolul din multe așa-zise texte, că poezii nu le pot zice…
Bravo, ești printre cei mai prolifici compozitori de șlagăre de la noi, azi. Ca linie repertorială te asemui lui Gabriel Dorobanțu. La fel Mirabela. Alte… mitraliere de șlagăre. Dar ei au numai repertoriu. Interpreți!
Tu ești total. Oricum, nu e rău să fiți cât mai mulți. Căci, cu voi se mai salvează o parte din muzica pop/ușoară aflată la restriște, mereu atacată de pro-manelismul majoritar devenit funciar al multor români. Și când zic ”manelism” mă refer la nivelul de gust al vulgului căzut într-un simplism oriental total străin nouă. Paradoxal e că asta se întâmplă flagrant contra influențelor celor din exil. Care se scaldă în muzici adevărate. Și, în cele mai muzicale țări din Europa: Spania și Italia. Măcar acolo, mai ales în Spania, genurile sunt foate bine separate, diferențiate. Așa că, nu se încalecă precum e la noi. E drept, că ar conta și gradul de cultură al națiilor respective… Aș risca să zic unii români, de gust pervers, n-ar merita nici să le audă timpanele splendoarea ta de cântece.
Ovidiu, nu găsesc tipare care să definească exact identitatea-ți… Să-ți zic „făuritor de cântece frumoase”? Că ”șlagăre” îmi pare prea desuet. Fabrică, izvor nesecat, nu știu…
Căci, eu te consider a fi o industrie a cântecului de calitate și cel mai prolific compozitor contemporan de pop.
Despre interpretul carele este Komornyik, onorată instanță, nu mai am nimic de adăugat…
