Dragă Viorel Păunescu,
Nene Viorel, cum îți zic eu, am o seamă de motive ca să te felicit azi, de ziua dumitale. Unu, îți spun în premieră, o parte din ”școala vieții”, cea nocturnă, din studenția mea, am făcut-o la barul Melody. (Și la ”Atlanticul” lui Stoia-Cătălin)...
Da, toa‘șea secretar de UTC, recunosc, am greșit! Știu, ne-ați învățat să fim drepți, cinstiți și curajoși - am jurat asta și pe cuvântul de pionier – dar barurile de noapte, chiar dacă nu le-a inventat Partidul, măcar le-a îngăduit...
Sunt generația ce visa la Occident. Care azi ne arată un dos rotund și îmbuibat.... Mă simțeam la Melody - bar în Occident. Treceam granița, deloc fraudulos, pur și simplu, într-un subsol. Sub cinema Patria... Aici am văzut multe. Am învățat destule. Bune. Rele. Mai ales bune după ce ne-am cunoscut... prin răposatul Papa... Zic de actul artistic. Mai libertin decât la un spectacol de revistă or Tv. Dar, de calitate. Aici am zărit mici mostre din marele balet rus, marea școală, fie și prin niște dansatoare de cabaret. Asta, dincolo de marele Patrichi al nostru...
Mai am ceva legat de familia Păunescu. Respectul, admirația mea față de afaceristul de succes, discretul ”CGP”. Fratele Constantin George. Și, o scriu din tot sufletul dragostea și admirația mea față de celălalt frate, regretatul Valentin. Mare jurnalist, om umblat cu meseria pe toate meridianele globului și un rarisim formator de jurnaliști. Care mă iubea... Știu un mare ziar megieș care s-a bazat pe oamenii formați de Valentin Păunescu. Ceea ce pare ciudat - un ”pare”care ne desparte și ne apropie - sunt opțiunile fotbalistice. Ne apropie Craiova. Sânge de oltean sunt și eu...
Ne despart Steaua dumitale și Rapidul meu. Dar, ăsta nu e un impediment. Cum e acum la generația tânără dominată de ură. Noi ne iubim. Sau, măcar ne respectăm. Nu era așa pe-atunci! Ne certam la meci, apoi mergeam împreună la o bere. Rămâneam prieteni. Și jucătorii, la fel. Îi găseai la Berlin seara la aceeași masă, după meciul direct... și noaptea la Melody, la mata... Acum totul e degradat, ruinat. Ura triumfă. Societatea are tot mai puțini stâlpi de susținere. Din acest motiv admir nostalgic, generația care a fost și din care faci parte... Eu?, doar un pionier, acolo... Dar, nu e Ziua dvs. prilej de plâns. Ci, vreau să omagiez o prietenie durabilă. ”Stelistul” Viorel Păunescu - Subsemnatul ”rapidist”. Care-ți urează un sincer și amical ”La mulți ani, mulți, mulți ani!”... Te pup pe suflet!
