Scrisorile lui Stanca: Dragă Lucian Bute
Pe cuvânt de onoare că am avut cu tine un presentiment. M-am uitat la meciul lui Vladimir Kliciko. [Să mă lase ortografii, caligrafii, coregrafii şi puştimea englezită de azi cu scrisa anglo-saxonă...”klitsko”]. Şi, mi s-a prefigurat soarta ta. Ucraineano-germanul s-a bătut cu toate forţele şi tot talentul. Ca şi tine. Acasă. A 2- a casă. Cu cine? Cu un papagal.
Circar bun de duminicile dimineaţa la Monte Carlo, să distreze prinţişorii... dar prost ca circar... Oricum, nu e boxer. Eu l-aş fi decalificat pe Fury la prima grimasă scremută. Dar, aici e imperiul banului. Arbitrii, iaca nişte strabişti cu ochelarii furaţi - au văzut totul invers. Cum mama dracu’? Ba, Fury avea şi un avertisment. Dacă iei ca model meciul ăsta s-a dus dracu’ boxul, nene! Şi ca sport, şi ca noţiune de fair-play. Eu de la noul campion Fury am rămas cu nişte scheme faciale demne de August Prostu, jucat de Jim Carrey. Dar el are talent cu caru... Ăsta să fie boxul viitorului? Sau rostul banului?
La fel, şi cu tine. Te-am privit cu pesimism. Prin obsesia soartei lui Kliciko. Nu se poate! – E, uite că se poate! Victoria văzută de o lume întreagă fu inversată. Învingătorii huiduiţi... Urlu: o mare nedreptateeee! Două nedreptăţi... cu Vitali. Tu ai răspuns fair-play. Dar, azi, asta a devenit o prostie crasă. Un handicap. Doamne, câţi pumni a luat Kliciko la rinichi şi la ceafă şi nimeni nu i-a dat urangutanului glumeţ peste labele-i păroase. Dacă nu ar mai fi români în competiţiile astea super-profesioniste - tu, Jojo Dan - eu unul nu m-aş mai uita... Incită la violenţă... îţi vine să-i împuşti pe arbitri. Ăsta nu mai e box, sport, pugilat ... e un căcat. O invenţie cinică, capitalistă, cacofonică pentru pulime, fraieri, creduli. Din care câştigă doar cei care au investit. Cacialma...
Iartă-mă, am aflat că bătaia luată ţi-a adus - totuşi - un câştig serios. La banii luaţi, românu Lică Foamengâţ spune: ”lasă bă, că e mişto să iei şi bătaie...”. Refuz chestia asta cu mare vehemenţă. Se distruge ideea de olimpism. Dispar axiologia şi raţiunea sportului, în care cel mai bun învinge. Apare cinica şi jegoasa raţiune a pariorului american: să câştigi, numai să câştigi...
Lucian!!! Nu-ţi spun eu ce trebuie să faci. Dar... antrenează-te. Şi, bagă-i cu capu-n buda de faianţă: bate numai prin KO.
