Scrisorile lui Stanca: Dragă Sofia Vicoveanca,
Da, am aflat de la marea şi sensibila artistă - culmea, de muzică pop!!! - Andra, că e ziua dv. „La mulţi ani pentru o persoană foarte dragă mie", zice Andra. „O persoană cu suflet frumos şi o mare doamnă a cântecului popular românesc! La mulţi ani, Sofia Vicoveanca!".
Dacă nu v-am spus în scris cele cuvenite ieri, nu înseamnă că nu-mi sunteţi dragă... Chiar regret că am întârziat fie şi cu o zi. Fiindcă, nu ştiu dacă aţi observat, eu mai arăt în acest colţ - uneori ofensiv şi caustic pentru farsori, moralizator, alte ori catifelat pentru valori - că mă număr printre puţinii „expiraţi" care mai au cultul valorilor deja clasice ale românului. Atât cât mă mai ţine condeiul. Aveţi o zodie formidabilă. Parcă dedicată de Domnul spre două cântăreţe exponenţiale ale românului.
Sunteţi cu o zi înaintea Mariei Tănase! Aşa că, cu atât mai mare este culpa mea să constat asta abia acum, la 100 de ani de la naşterea Marii Doamne a cântecului românesc.
O adevărată Mare Doamnă. Că ţara asta s-a umplut de tot soiul de „doahmne" dubihoase, rehgine, hîmpărătese, plus sexy-paraşutele neamului, pe altă parte... Toate „este" doamne... M-a durut, să fiu sincer, ieri, când un ziar a trebuit să explice cine e Vicoveanca. Căci, cine sunt Salam sau Vijelie se ştieeee! Sărac popor bogat...! Spre deosebire de alţii, noi ne-am uitat valorile.
Ba, le dispreţuim de vreme ce promovăm spiritual gregar al unor sonorităţi orientale cu iz de şatră mioritică. În dauna cântecului pur românesc. Care se baragladinizează treptat. Mereu o spun: biet norod de nărozi care îşi ronţăie singur vertebrele. Cu o poftă abil stimulată de duşmanii care au pus mâna pe mass-media ce ne depravează ca să piară neamul... În fine, vă rog să mă scuzaţi că m-am aprins şi am devenit vindicativ-patetic. Dar văd - iar domnia-ta simte - cum ni se duce spiţa.
Doamnă Sofia, vă asigur că noi, românii care v-au „prins", care vă sunt contemporani şi care s-au născut cu Sofia Vicoveanca măcar în urechi, vă iubim. Vă admirăm. Vă stimăm. Şi vă urăm „La mulţi ani pentru o eternitate". Fiindcă, folclorul românesc nu piere...
George Stanca pamflet
