Domnitorul „marioneta” care a condus Țara Românească doar 3 ani. Nepoata lui a fost o soție faimoasă
În istoria zbuciumată a Țării Românești, Antonie-Vodă rămâne un personaj mai puțin cunoscut, dar emblematic pentru vremurile în care domnia se obținea nu prin merit sau voință populară, ci prin jocuri de culise orchestrate de marii boieri.

Aflat pe tron între anii 1669 și 1672, Antonie-Vodă a fost pus în fruntea țării de influenta familie a Cantacuzinilor, care îl folosea drept un domnitor de fațadă, obedient și lipsit de autoritate reală, potrivit Adevarul.
De la boier modest la domnitor controlat
Antonie-Vodă provenea dintr-o familie bogată, cu origini solide în negustorie și boierime. Tatăl său, Mihai Grecul, fusese un comerciant apreciat, ridicat la rang boieresc chiar de către Mihai Viteazul. Deși data exactă a nașterii sale rămâne necunoscută, istoricii o plasează între anii 1620 și 1625.
Înainte de a ajunge pe tron, Antonie își câștigase reputația de gospodar iscusit și om chibzuit, caracteristici care i-au crescut averea și i-au adus încrederea postelnicului Constantin Cantacuzino. Inițial, Cantacuzinii îl susținuseră pe Radu Leon, domnitor între 1665 și 1669, dar după ce acesta le-a trădat încrederea, au hotărât să-l înlăture și să-l pună în loc pe Antonie, considerat un om de încredere, dar ușor de controlat.
„Antonie-Vodă, deși harnic și cinstit, era cunoscut și ca un om obedient. Iar Cantacuzinii nu au avut vreo problemă în a-l pune domnitor doar de fațadă”, subliniază istoricul Constantin Vasilescu.
Un domnitor fără autoritate, dar cu inițiative sociale
Domnia sa a fost marcată de lipsa puterii reale, fiind umbrită de conflictele nerezolvate dintre marile familii boierești Cantacuzini și Leurdeni. Cu toate acestea, Antonie-Vodă a lăsat câteva urme demne de menționat. A încercat să repare haosul financiar provocat de domnia precedentă, fiind foarte atent cu cheltuirea banilor din vistierie.
Una dintre cele mai notabile realizări ale sale a fost fondarea unei școli la Câmpulung Muscel, în mai 1669, destinată și elevilor săraci. Finanțată din veniturile vămilor Rucăr și Dragoslavele, această școală era o inițiativă rară și progresistă pentru acea vreme.
De asemenea, în timpul domniei sale s-a ridicat biserica mănăstirii Turnu din Târgșor, județul Prahova – un alt semn al preocupării sale pentru dezvoltarea religioasă și culturală a țării.
Nepoata care a ajuns soția unui mare domnitor
Relațiile lui Antonie-Vodă cu familia Brâncoveanu au fost excelente, dovadă fiind un hrisov emis în iunie 1669, aflat azi la Muzeul Județean Argeș, prin care confirma drepturile de proprietate ale jupânesei Stanca și ale fiilor săi, Barbu și Constantin Brâncoveanu.
Această legătură de familie avea să capete o și mai mare importanță: nepoata lui Antonie-Vodă, Maria (Marica), s-a căsătorit în 1674 cu Constantin Brâncoveanu, cel care va deveni unul dintre cei mai importanți și tragici domnitori ai Țării Românești.
Sfârșitul: mazilirea și moartea la Istanbul
În ciuda eforturilor sale de a domni cu echilibru și economie, Antonie-Vodă a fost înlăturat de pe tron la începutul anului 1672, la ordinul Marelui Vizir Köprülü Fazıl Ahmed. Locul i-a fost luat de Grigore I Ghica, care a obținut tronul plătind sume importante vizirului otoman.
Mazilit și trimis la Constantinopol, Antonie-Vodă a murit la scurt timp după sosirea sa în capitala Imperiului Otoman, în primăvara anului 1672. Moartea sa a fost rapidă și lipsită de onoruri, la fel ca întreaga sa domnie.