Andreea Marin, în lacrimi! De ce a început să plângă „Zâna Surprizelor”: „Fiecare dintre noi ascunde niște lucruri foarte dureroase înăuntru!” VIDEO
Scena Palatului Național „Nicolae Sulac” se transformă într-un veritabil platou de filmare, unde Andreea Marin își asumă, poate, cel mai autentic rol al carierei sale, acela de a se arăta lumii fără filtre, fără scenarii, doar așa cum este.
„Toate rudele mele de sânge au devenit îngeri”
Într-un nou episod de podcast, una dintre cele mai îndrăgite figuri ale televiziunii românești vorbește deschis despre viață, despre puterea de a merge mai departe și despre dorul care nu se stinge niciodată.
Este un dialog profund, care inspiră și oferă lecții de curaj: cum să îți recapeți încrederea atunci când viața te pune la încercare, cum să-ți folosești voința pentru a depăși obstacolele și, poate cel mai important, cum să îți asculți corpul pentru a evita suferințele prin care ea a trecut recent.
Întrebată de Mihai Morar, în cadrul podcastului „Fain și Simplu”, pe cine și-ar dori cel mai mult lângă ea, „Zâna Surprizelor” a răspuns:
„Aș vrea să vină cineva care nu mai e pe pământ. Aș vrea să vină părinții mei. Aș fi vrut să le pot mulțumi”, a spus ea, în lacrimi.
„Nici nu mi-aș fi închipuit că dintr-o simplă întrebare, pot să îmi dea lacrimile. Dar fiecare dintre noi ascunde niște lucruri foarte dureroase înăuntru. Toți oamenii, rude de sânge cu mine, au devenit îngeri. Sunt cea mai vârstnică rămasă în viață dintre ei. Când vrei să suni pe cineva să ceri un sfat, mai vârstnic decât tine, din familia ta de sânge, pe cine suni, dacă nu mai ai pe cine?”, a adăugat Andreea Marin, vizibil emoționată.
Andreea Marin, despre „sindromul” de care suferă
Andreea Marin a vorbit deschis despre „sindromul salvatorului”, o trăsătură care, spune ea, i-a fost explicată de un terapeut. Vedeta a recunoscut că are tendința de a-i ajuta pe toți cei din jur, considerând acest impuls o misiune personală, nu un defect. Ea a mărturisit că dorința de a salva oameni sau situații vine dintr-un gol emoțional rămas în urma pierderii mamei, pe care a pierdut-o în copilărie. De asemenea, aceasta subliniază că nu se lasă influențată de părerile altora și că își urmează drumul ghidată de empatie și sensul de a face bine.
Mihai Morar: „Ce crezi că spun oamenii în lipsa ta?”
Andreea Marin: „Eu nu mă pot lăsa pe drumul vieții de părerile altora. La un moment dat am fost la un terapeut. Și-mi zice: „Vrei să fii salvatorul”, sindromul salvatorului. Zic: „Cum adică?” Zice: „Tu vrei să salvezi pe toată lumea”. Zic: „Vreau, dar de ce e un sindrom ăsta, de ce e o boală? E ceva rău?” Simt că dacă pot salva ceva, o situație sau pe cineva, dacă stă în puterea mea, eu iubesc să fac asta. Asta e ce-mi doresc eu să fac în viață. Asta e misiunea mea. Și pe undeva avea dreptate. Eu am un gol lăsat în urmă de lipsa mamei de lângă mine. Am crescut fără ea”
