Echipa refugiaţilor, cea mai tare a Olimpiadei de la Rio
Pe 5 august, la Rio de Janeiro, va începe a 31-a ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară, iar ca şi până acum, SUA, Rusia, China şi Marea Britanie sunt marile favorite la medalii. O anumită echipă, care nu va urca pe podium de prea multe ori, dar care şi-a câştigat deja respectul tuturor, merită însă promovată la fel de mult.
Pe planetă există o sumedenie de sportivi care nu doar se antrenează şi concurează în condiţii grele, dar care trăiesc zilnic cu ameninţarea morţii în sân, din cauza războaielor existente în ţările lor de origine. În acest an, pe mapamond au fost parcă mai multe astfel de conflicte militare decât la ediţiile trecute, iar Comitetul Internaţional Olimpic n-a rămas nepăsător la situaţiile din Sudanul de Sud, Congo, Siria sau Etiopia. Astfel, pentru Olimpiada din Brazilia s-a hotârât înscrierea în concursuri a unei echipe a refugiaţilor şi apatrizilor din aceste zone. Delegaţia lor e compusă din 10 membri, cinci atleţi sudanezi fugiţi în Kenia, James Chiengjiek, Yiech Biel, Paulo Lokoro, Rose Lokonyen şi Anjelina Lohalith. Doi înotători sirieni, Rami Anis, refugiat în Belgia şi Yusra Mardini, emigrată forţat în Germania, fac şi ei partea din echipă. Judokanii congolezi, Popole Misenga şi Yolande Mabika, refugiaţi în Brazilia, se adaugă unei liste care se încheie cu maratonistul etiopian, Yonas Kinde, refugiat de război în Luxemburg.
Cei 10 au vizitat ieri statuia lui Isus, de pe Corcovado, şi-au făcut fotografii cu turiştii şi s-au declarat fără presiune în ceea ce priveşte competiţia care va începe vineri. "E deja oportunitatea vieţii noastre. Să fim aici, concurând cu cei mai buni din lume, după toate câte am păţit, e ceva incredibil", a spus sudaneza Anjelina Lohalith.
"Avem dorinţe de fier şi ne simţim frustraţi pentru ce se întâmplă în ţările noastre. Totuşi, războiul a ucis multe, dar nu şi spiritul nostru. Echipa refugiaţilor e cu siguranţă singura de la Rio care nu mai poate cunoaşte disperarea", a spus şi înotătorul sirian, Rami Anis.