Cum a trăit Chivu eventul cu Inter. Declarațiile „la cald” ale românului
Cristi Chivu (45 de ani) a trăit la intensitate maximă cel de-al doilea trofeu cucerit la Internazionale Milano, în nici câteva zile de la titlul luat în Serie A, românul consemnând eventul și câștigând Cupa Italiei. La festivitatea de premiere, Chivu s-a comportat în stilul său deja consacrat, preferând să rămână într-o parte și să lase „reflectoarele” pe fotbaliștii săi, care s-au bucurat din plin, în timp ce ridicau trofeul.

„Ce vis este...? Visul este al echipei, al clubului și al fanilor. Al ambițiilor lui Inter. Încercăm să fim competitivi pe toate fronturile, uneori reușim, alteori nu, dar contează ambiția și munca depusă pentru a atinge visurile. Am descoperit un grup de oameni care își asumă responsabilitatea, care au motivație și determinare, care încearcă să fie cea mai bună versiune a lor”, au fost cuvintele lui Chivu, la scurt timp după meci, adăugând: „Grupul a acceptat imediat acest lucru. Să câștigi două trofee nu este ceva de la sine înțeles, nici simplu. Dau nota 10 întregii echipe, cu mențiunea că se poate îmbunătăți și mai mult, pentru că așteptările vor fi mai mari”. „Era visul meu, al clubului, al suporterilor şi al echipei: ambiţiile Interului, istoria sa din ultimii ani ne spun să menţinem ştacheta sus şi să fim competitivi pe toate fronturile. Uneori, reuşim, alteori nu, dar contează ambiţia, munca şi motivaţiile potrivite pentru a atinge obiectivele şi visurile. Acest grup a făcut asta încă de la început, de când au acceptat că reprezentăm ceva mai important decât noi înşine. Câştigarea a două trofee nu este niciodată ceva de la sine înţeles şi este meritul unui grup de băieţi minunaţi. Într-un vestiar, zilnic sunt de gestionat suişuri şi coborâşuri, iar când câştigi, la final trebuie să fii fericit. Merităm asta”, a mai spus românul.
Diferențierea clară a românului: „Cele mai fericit momente sunt cele de familie”
Întrebat, la conferința de presă, dacă trăiește cel mai frumos moment al său, tehnicianul a ales să răspundă în limba română și să facă o clasificare a priorităților sale în viață: „Nu, cred că cel mai fericit moment a fost când s-au născut fiicele mele, cele mai fericit momente sunt cele legate de familie, de oameni dragi ție, de cei care îți sunt alături, de cei care te susțin și la bine, și la rău, de cei care încearcă să-ți dea un moment de consolare atunci când ai nevoie, când te îmbrățișează, când îți spun că te iubesc. Astea sunt momentele fericite din viața unui om. Din punct de vedere profesional, sigur că încerci să-ți faci meseria, să faci tot ceea ce crezi tu că sunt capacitățile tale în a transmite ambiție, motivație, iar atunci când reușești și vezi fericirea în ochii jucătorilor tăi, mai ales atunci când câștigi și trofee, totul devine important, totul devine foarte frumos”.
Astfel, Chivu este antrenorul român de fotbal al momentului și, dacă, la începutul sezonului în care s-a încununat campion, existau destule „voci”, care insistau că nu ar fi pregătit pentru o echipă de asemenea anvergură, Chivu le-a redus la tăcere prin ambiție, consecvență și fermitate, reușind să rezolve tensiunile pe care le-a găsit în vestiarul lui Inter, odată cu preluarea grupării și construind un nucleu puternic, care „a dictat” ritmul în primele două cele mai importante competiții din Italia, oferind un exemplu de ambiție și consecvență.


































