Marina Almășan, peripeții din vacanțele cu Victor Socaciu: „Un beduin l-a întrebat câte cămile vrea pe mine.” De ce ține medicamente, în rucsac, ce a pățit, de fapt, în China?
Marina Almășan, gazda emisiunii „Rivalii” (TVR 2), a colindat lumea întreagă, bifând peste 100 de destinații. A adunat amintiri de neuitat, din vacanțe, dovadă stând și miile de fotografii realizate, dar și suvenirurile cumpărate. Exclusiv pentru Click!, Marina Almășan ne-a vorbit despre peripețiile trăite peste graniță. A fost recunoscută, chiar și în cele mai îndepărtate țări: „Am dat autografe și pe bilete de autobuz”.
„În general, caut să gust, în fiecare țară, ceea ce are ea mai tradițional”
Marina Almășan s-a învățat minte, după experiența culinară exotică din China. Așa că nu mai pleacă, la drum, în vacanțe, fără medicamentele care ajută la digestie și pe care le și cunoaște:
„Nu sunt un om cu fițe, dacă am ocazia, intru și în localuri speciale, dar nu mă jenez să mănânc nici din supermarket. Ba chiar îmi place să-mi vâr nasul prin așa ceva, pentru că o țară n-o cunoști cu adevărat colindând restaurantele de lux, ci apelând la street-food sau făcând „studii de piață”, prin prăvăliile de cartier. În general, caut să gust, în fiecare țară, ceea ce are ea mai tradițional și pentru asta mă documentez bine înainte.
„Din rucsacul meu nu lipsesc niciodată digestivele, trifermenții, colebilul”
Nu ascund că am întotdeauna mici emoții în a mă „arunca” spre mâncăruri exotice, din cale-afară de diferite de mâncarea de acasă, de aceea din rucsacul meu nu lipsesc niciodată digestivele, trifermenții, colebilul.
Am avut ceva probleme de acest gen în China și rememorez cu zâmbetul pe buze cum am căutat eu medicamente de stomac, în farmaciile chineze, unde nimeni nu vorbea decât chineza, iar eu mă chinuiam să fac pantomimă, pentru a le explica ce suferință am!”, povestește Marina Almășan, exclusiv pentru Click!
„Un beduin l-a întrebat pe Victor cam câte cămile vrea pe mine”
Marina recunoaște că este prudentă și în străinătate, având mare grijă de bani și de acte:
„România m-a învățat să mă feresc de multe, inclusiv de hoți. Instinctiv, în mulțime, indiferent de țară, transform rucsacul în marsupiu, actele le țin fotografiate în telefon, plățile le fac cu telefonul, telefonul îl atârn de gât!”.
Cu toate că este extrem de organizată și de calculată, tot i s-a mai întâmplat să rateze câteva curse aeriene:
„Deși iubesc peripețiile, căci îmi forțează limitele, obligându-mă să mă descurc, în orice situație, nu cred că am ce povesti, în afara unor banalități. De fapt, poate nu sunt chiar banalități! Avioane pierdute...sunt o banalitate!?!
Faptul că am mâncat gândaci, crezând că sunt legume puțin cam arse, reprezintă ceva banal?!? Faptul că un beduin pe care l-am filmat, în deșert, acum vreo 20 de ani, l-a întrebat pe Victor cam câte cămile vrea pe mine…o fi vreo peripeție, sau un fapt banal”.
„Când mi se va mai ofili energia, m-aș retrage la Helsinki”
Unde i-ar plăcea să locuiască, care locuri au impresionat-o cel mai mult?
„Nu m-am atașat neapărat de o țară anume, dar am prins drag de câteva orașe. Îmi place Barcelona, n-aș zice NU să locuiesc câțiva ani în Shanghai, mi-a fost tare bine în New York și, când mi se va mai ofili energia, m-aș retrage la Helsinki, că de acolo pot fugi în weekenduri la Rovaniemi, la zăpadă, în țara lui Moș Crăciun! Dar asta numai când ma voi apropia de vârsta lui!”, mai spune Marina, exclusiv pentru Click!
Fiul ei, specialist în IT, locuiește în Dubai: „E un loc în care nu există nu se poate”
Vedeta de televiziune Marina Almășan ne-a dezvăluit ce îi place și ce nu, în Dubai, unde lucrează Victoraș, specialist în IT, fiul ei și al lui Victor Socaciu:
„Păi, deși am fost foarte reticentă, atunci când Victor a ales să devină un vremelnic „dubaiez”, după ce am locuit acolo mai multicel și în câteva rânduri (numai bine, cât să înțeleg și eu mai bine acest emirat), aș zice că am sfârșit prin a-mi cam place totul. Bine, ca să găsesc nod în papură, aș zice că îmi displace clima. Dar nu mă oprește nimeni ca, pentru vară, să aleg alte destinații!
În rest, e un loc în care „nu există nu se poate”, un conglomerat de nații ale lumii care funcționeaza ca uns, în baza unor legi ferme, pe care nimeni nu se încumetă să le încalce.
„Atrași aici de dorința „mai binelui””
Este țara în care totul este posibil, în care nisipul deșertului se înalță spre văzduh, sub formă de zgârie nori, în care autostrăzile se întrepătrund creând un spectacol greu de imaginat, în care „ultimele răcnete”, din orice domeniu, se împletesc cu cântecul muezinilor ce răzbate din moschei, în care s-a inventat o limbă comună a hărniciei și a seriozității, ce-i aduce la un numitor comun pe toți cei atrași aici de dorința „mai binelui”, dinspre toate colțurile planetei”.
„Din fiecare colțișor de acasă îmi zâmbește câte o amintire!”
Ne-a dezvăluit și ce suveniruri cumpără din vacanțe, atât pentru căsuța ei, cât și pentru cei dragi:
„Sincer, în copilărie și în adolescență, am colecționat atâtea lucruri, încât mi s-a cam tăiat de colecții! Acum colecționez amintiri, le fixez în memorie sub formă de fotografii (aduc si câte două mii, din fiecare călătorie!), sub formă de filme, reportaje, chiar cărți. Cumpăr, da, și suveniruri, însă pentru cei dragi, de acasă, iar atunci când câte unul mi se lipește de suflet îl păstrez pentru mine.
Practic, din fiecare țară, am acasă câte ceva: îmi beau cafeaua dintr-o ceașcă pe care scrie Copenhaga, toc ceapa pe un fund pictat pe lemn adus din Moscova, sticla de vin, odată deschisă, capătă un dop cu un cocoș colorat din Lisabona, temperatura din living mi-o arată un termometru cumpărat din Marsilia, cele mai frumoase flori ajung într-o superbă vază chinezească, la cheile de acasă am un breloc cumpărat de la Vatican, iar de cheia de la boxă atârnă Turnul Eiffel. Și tot așa, din fiecare colțișor de casă îmi zâmbește câte o amintire. Și eu lor!”.
A dat autografe și pe ambalaje de biscuiți
I s-a întâmplat adesea ca românii din diaspora să o recunoască pe stradă, să o salute și să îi ceară autografe, pe ce au la îndemână:
„Mi s-a întâmplat să mă oprească turiști pe străzi, în străinătate, dar și români din diaspora. Aceștia din urmă m-au întâmpinat cu mare bucurie, aș zice. Le-am scris, de fiecare dată, câteva rânduri, pe șervețele, pe batiste, pe ambalaje de biscuiți sau pe bilete de autobuz și am făcut fotografii cu fiecare din ei.
Aș fi ipocrită să spun că nu m-am bucurat! De multe ori, am și profitat să fac scurte interviuri, pentru tv sau presa online”, ni s-a mai confesat Marina Almășan, exclusiv pentru Click!
„Cu Victor am călătorit foarte mult!”
Un munte de amintiri are și din vacanțele de familie, petrecute alături de fostul ei soț, Victor Socaciu, dar și de cei doi copii:
„Cu Victor am călătorit foarte mult, și noi doi, și noi patru, dar și împreună cu echipa mea de la TVR: ori de câte ori ieșeam în străinătate, cu filmările pentru „Arca Marinei”, Victor ni se atașa cu bucurie. În plus, erau și turneele lui, la care mă mai atașam și eu.
De multe ori, ca prezentator, uneori și ca simplu „băgător de seamă”. Știu că, la un moment dat, număraserăm împreună câte destinații străine am bifat, în oricare din formulele de mai sus, și ieșiseră peste 100! Pe primul loc voi pune Chicago, apoi Cairo și pe locul trei aș așeza Londra”.
„La mine, fără educație nu se poate!”
Marina pregătea programul de vacanță, încă de acasă, pentru a mulțumi pe toată lumea, în funcție de preferințele fiecăruia dintre ei:
În ceea ce privește vacanțele cu copiii, mă mai urmărește și acum procesul de configurare a celor 4 bagaje (evident, totul cădea în sarcina mea!), dar și a programului „educativ” al călătoriei (la mine fără „educație” nu se poate! ): lista muzeelor, expozițiilor, obiectivelor istorice „de bifat”, în funcție de vârste, pasiuni, preocupări. Iar lista cu pricina mătura o plajă extrem de largă, căci și noi eram extrem de „diverși”.
De la Muzeul tarantulelor și Legoland, ale lui Victoraș, până la Luvrul și Muzeul Modei, ale lui Marinuș, plus „locurile de oameni mari” ale lui Mami și Tati, toate erau judicios planificate de mine, cu săptămâni bune înainte.
Ne rupeam pingelele prin orașele lumii, umblam de dimineața până seara, dar vacanțele ne erau pline și ne întorceam acasă cu sufletul și el plin. Cele mai frumoase însă rămân circuitele europene cu mașina, care ne-au unit foarte mult, ca familie, și au reușit să lege între ele orașe dintre cele mai frumoase”.
Recent, a vizitat Lisabona: „Am înfruntat un mix criminal între ploaie, în rafale, și un vânt turbat”
Recent, Marina Almășan a revenit din Lisabona, unde vremea nu a fost deloc prietenoasă:
„Am avut ocazia să o văd, pentru prima oară, acum fix 10 ani, într-o vară frumoasă, care mi-a lipit orașul de suflet. Mi-am jurat atunci să revin. Și, iată, am sărbătorit deceniul „iubirii” noastre printr-o nouă călătorie. De data aceasta iarna. Lisabona are farmecul său, dincolo de orice anotimp, însă, iarna, pe coasta Oceanului, nu cred că mi-aș dori s-o repet!
Am înfruntat un mix criminal între ploaie, în rafale, și un vânt turbat, care, amândouă, plus ceața sporadică, au îngreunat mult demersul meu și al colegului cameraman Marian. Unde mai pui că s-au suprapus și peste terenul accidentat al Lisabonei, peste străduțele pietruite, care urcă și coboară colinele orașului, transformând elanul dimineții într-o nocturnă febră musculară”, ne-a mai dezvăluit, exclusiv pentru Click!, vedeta TVR 2.
Scrie un nou volum de călătorii
Marina Almășan pregătește un nou volum de călătorii:
„Însă vinul de Porto, ritmurile de fado, fațadele îmbrăcate în azulejos, farfuriile apetisante, cu fructe de mare, tramvaiul galben spintecând cartierul Alfama și aerul acela încărcat cu amintirea unor navigatori, precum Vasco da Gama, ce au colindat mările lumii,, toate la un loc și fiecare-n parte au făcut să nu mai conteze umbrela întoarsă de vânt și ploaia ce-ți biciuia obrajii.
Au trecut, iată, câteva zile de când m-am întors, încă îmi mai trag sufletul și mă bucur de soarele ciudatei ierni, de acasă, după care mă voi apuca de treabă, cea de-a 20-a carte își așteaptă cuminte rândul la tipar!”, ni s-a mai confesat ea, exclusiv pentru Click!
