”Închisoarea maritală” din Transilvania. În 300 de ani a existat un singur divorț
BBC prezintă, într-un reportaj, unicitatea satului Biertan din Transilvania, înscris în patrimoniul UNESCO, unde biserica fortificată construită la 1490 adăpostea o "carceră" unde cuplurile care nu se mai înţelegeau erau închise de preot timp de şase săptămâni pentru a-şi rezolva problemele. În 300 de ani nu a existat decât un divorţ.
BBC laudă unicitatea satului Biertan din Transilvania şi prezintă povestea bisericii în care exista „o închisoare maritală“ unde cuplurile aflate în pragul divorţului erau ţinute de preot timp de şase săptămâni pentru a-şi rezolva problemele. Jurnalistul Stephen McGrath a fost fascinate de frumusețea satului transilvănean, dar mai ales de povestea bisericii-cetate.
"Pitorescul Biertan, una dintre cele şapte aşezări germane de saşi, care este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, a îngheţat în timp. Căruţele trase de cai fac parte din viaţa cotidiană, iar localnicii se adună să-şi vândă mărfurile în piaţa pietruită din sat. În inima satului este o biserică fortificată de secol XV înconjurată de dealuri", își începe jurnalistul textul.
În interiorul bisericii se află o carceră, unde vreme de 300 de ani cuplurile ale căror căsnicii se aflau în impas erau închise acolo timp de șase săptămâni de către preotul local, în speranța că își vor rezolva problem apărute în timpul mariajului, astfel evitând divorțul. Poate părea un adevărat coșmar și o adevărată tortură, însă documentele arată că această formă de ”consiliere” era foarte eficientă.
„Graţie acestei construcţii binecuvântate, în cei 300 de ani de când Biertan a avut preot a existat un singur divorţ“, a declarat pentru BBC Ulf Ziegler, actualul preot din satul transilvănean.Constructiv, camera era dotată sumar, cu o masă, un scaun, suport pentru haine și un pat săsesc tradițional care se potrivea mai mult unui copil. Pentru a eficientiza procesul de împăcare a cuplurilor, acestea erau nevoite să împartă totul, de la o singură pătura sau pernă, până la un singur set de tacâmuri pentru mâncat.
Motivele pentru care cuplurile rămâneau împreună la final nu țineau neapărat de iubire, fiind legate mai mult de muncă și supraviețuire. Cele 6 săptămâni de detenție, forțau cuplurile să se împace și să renunțe la divorț, multe cerând să fie eliberate mult mai devreme pentru a se întoarce la treburile casnice, strict necesare în acea vreme.
"Închisoarea era un instrument de a ţine societate într-o ordine veche creştinească", a explicat Ziegler, precizând că astfel erau protejate femeile şi copiii, care depindeau de menţinerea familiei unită pentru a supravieţui. Dacă însă avea loc un divorţ, soţul trebuia să plătească fostei soţii jumătate din averea sa, dar dacă se recăsătorea şi divorţa din nou, a doua soţie nu avea dreptul la nimic.
Ziegler crede că, inclusiv astăzi, conceptul de "închisoare maritală" ar putea fi aplicat de orice cuplu modern. El spune că a primit cereri de la soţi care doresc să fie închişi pentru a lupta pentru mariajele lor.
În reportajul jurnaliştilor de la BBC, străzile din Biertan sunt descrise la apus, cu biserica cu cele nouă turnuri drept loc al siguranţei şi venerării.
"Mergând de-a lungul străzilor din Biertan în timp ce soarele începe să se rostogolească în spatele dealurilor, câţiva localnici îşi beau berea afară, iar un fermier îşi poartă coşul cu fân prin sat. Impunătoarea biserică, cu cele nouă turnuri fortificate este iluminată şi avea un scop evident: era punctul central pentru coloniştii saşi - un loc sigur şi venerat".
