"Ajutaţi un bătrân să nu moară de foame!"
Suntem celebri în toată lumea pentru că nu avem grijă de bătrânii noştri. După o viaţă de muncă, din cauza pensiilor de mizerie pe care statul român le acordă cu “mărinimie”, tot mai multe persoane în vârstă cerşesc pentru a supravieţui. Click! vă prezintă câteva poveşti dramatice.
Un zâmbet amar le brăzdează faţa. Le este ruşine cu ce fac. Întind spre cer palmele bătătorite, aşteptând să simtă în căluşul lor mila ce le mai acordă o zi de supravieţuire. Fără familie şi fără sprijin, Maria Zamfir (60 de ani), Sanda Ene (70 de ani) şi Ion Mrenea (71 de ani) sunt doar câţiva dintre bătrânii din Bucureşti, care ies în stradă ca să-şi asigure pâinea zilnică. Au devenit doar nume pe trotuar, vieţi uitate printre trecătorii care încearcă să le evite privirile.
“Viaţa a fost dură cu mine. Am muncit la o fabrică de încălţăminte şi am o pensie de 470 de lei. Acum câţiva ani, o maşină a dat peste mine şi m-au operat de şase ori. Medicamentele mele sunt scumpe şi nu mai am bani şi de mâncare. Ca să supravieţuiesc, vin şi cerşesc în faţa bisericii «Sfinţii Români»”, ne-a spus Maria Zamfir. Are doi copii, dar nu mai vin să o vadă. S-a resemnat că o să moară singură. Lângă ea, tanti Sanda a rămas cu degetele îngheţate pe o bacnotă de un leu.
“Nici eu n-am pe nimeni pe lume. Am o pensie de 600 de lei şi, după ce-mi plătesc dările, nu mai rămân cu nimic. Oamenii milostivi îmi dau bani sau mâncare. Până la sfârşitul zilei, strâng vreo 25 de lei. Mi-e ruşine, maică, în ce hal am ajuns, dar ce să fac?”, ne-a spus plângând Sanda Ene. În faţa Pieţei Trapezului din Capitală, un bătrân numai piele şi os speră cu disperare la compasiunea oamenilor, privind cu regret cuplurile tinere care trec pe lângă el. Nu ştie cum a zburat viaţa lui şi cum a ajuns să cerşească pe o bordură.
“Am lucrat ca fierar betonist. Am ieşit la pensie cu 400 de lei şi dau 300 de lei pe chirie. Voi aţi putea să trăiţi cu 100 de lei? Aşa că vă zic, taică, ajutaţi un bătrân să nu moară de foame!”, ne-a strigat disperat Ion Mrenea. Colţuri de stradă, supermarketuri, guri de metrou, dar mai ales bisericile, devin altare tăcute, unde bătrânii pensionari îşi cerşesc supravieţuirea. În faţa lui Dumnezeu, nu se mai roagă pentru iertarea păcatelor şi imploră pentru o pâine care să le prelungească agonia de fiecare zi. Din când în când, împreunează trei degete şi fac semnul crucii. O cruce mare pe care trebuie să o care în fiecare zi pe străzile oraşului care, pentru ei, nu-şi aprinde niciodată luminile.
În România, sunt aproximativ 5.357.000 de pensionari. Pensia medie lunară e de 849 de lei, iar cea minimă se încadrează în jurul valorii de 400 de lei.
