«L-am întrebat pe copil dacă să-i donez organele»
Întâlnire emoţionantă, luni, la bisericuţa din curtea Institutului Fundeni din Capitală. Oameni care acum sunt în viaţă datorită faptului că li s-a transplantat un organ donat s-au rugat pentru salvatorii lor trecuţi la cele veşnice. Alături le-a fost şi tatăl unui băiat de 16 ani, care a salvat patru vieţi.
Din bisericuţa de lemn, cu hramul „Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian”, de la Fundeni s-au înălţat luni la cer rugăciuni pentru odihna celor care au donat organe, salvând, astfel, alte vieţi.
„Ne bucurăm că suntem împreună: donatori, primitori, medici şi Bunul Dumnezeu. Avem un mesaj de mulţumire, de recunoştinţă pentru ceea ce am primit, pentru darul Bunului Dumnezeu şi pentru bunăvoinţa voastră datorită cărora noi trăim”, a rostit în deschiderea ceremoniei Gheorghe Tache, preşedintele Asociaţiei Transplanţilor din România, şi el beneficiarul unui rinichi.
E foarte greu să decizi ca organele unei persoane dragi să fie prelevate şi apoi transplantate. Aşa a fost şi pentru Dumitru Daniliuc (57 de ani), din Petroşani. În 2 mai 2000, avea să primească un telefon care l-a dărâmat: „Am fost anunţat că băiatul meu, care urma să împlinească 16 ani peste o săptămână, a fost lovit de o maşină pe trecerea de pietoni. L-au dus la Timişoara. Era foarte grav. După două zile, profesorul Săndesc m-a abordat în legătură cu donarea organelor. M-am dus lângă copil şi am stat peste noapte lângă el. Deja se învineţise, era în moarte cerebrală. L-am întrebat dacă el ar vrea şi am simţit că îşi dorea acest lucru. Ştiam că va muri şi am zis ca măcar o parte din el să rămână în viaţă. A doua zi mi-am dat acceptul”, ne-a povestit cu glas tremurând tatăl.
A aflat, apoi, că inima copilului său a fost transplantată unui băiat de aceeaşi vârstă. „L-am cunoscut pe cel care a beneficiat de ficat. Mi-a povestit că, după transplant, viaţa lui s-a schimbat. A început să joace fotbal şi să-i placă muzica rock, lucruri care-i plăceau şi fiului meu”, a completat Dumitru Daniliuc, a cărui suferinţă este alinată de nouă ani încoace de fiica lui, Edera, venită şi ea la ceremonie.
Maria Rusen, 54 de ani, din Bucureşti, e beneficiara unui organ salvator. „În 2007, am aflat că sufăr de pielonefrită, iar în 5 iunie 2011, am făcut transplantul de rinichi, la Cluj. Ştiu de la cine am primit rinichiul, deoarece cazul donatorului meu a fost mediatizat. E vorba de un tânăr student, de 20 de ani, Mihai, care venea cu trenul de la Sfântu Gheorghe la Braşov, pentru că avea un examen. A adormit în tren şi, când s-a trezit şi a văzut că trenul plecase din gară, a sărit. A fost rănit foarte grav şi a intrat în moarte cerebrală. După transplant am fost la el la cimitir”, ne-a mărturisit Maria.