Povestea neștiută a lui Aurelian Andreescu. Artistul a murit la 44 de ani
A pierit subit, la numai 44 de ani, la 22 iulie 1986. Aurelian Andreescu este considerat una dintre cele mai mari voci masculine pe care a avut-o muzica uşoară românească. În urma sa au rămas peste 200 de melodii celebre în Epoca de Aur.
Ar fi păcat să îl uităm pe unul dintre cei mai mari cântăreți de muzică românească. La data de 12 mai ar fi împlinit 76 de ani. Vocea inconfundabilă a lui Aurelian Andreescu nu se mai aude la radio sau la televiziuni, deși soția sa, Mariella, înainte de a muri, și-a exprimat dorința de a dona toate drepturile de autor către TVR și Radiodifuziunea Române.
Cei care l-au văzut și auzit pe Aurelian Andreescu își amintesc cu multă plăcere de artist: aranjat la patru ace, cu floare la butonieră. Uneori purta un inel, iar costumul, cravata şi pantofii erau ultimul model. Ca solist, trebuia să fie elegant, pe acea vreme costumul fiind obligatoriu, din respect pentru public, dar şi pentru propria persoană. Iubea florile şi nu era spectacol în care să nu urce pe scenă copii care-i dăruiau buchete şi-i cereau autografe.
Nu avea studii muzicale, dar avea o ureche muzicală de excepție. Mariella Andreescu, soția sa a povestit cu a ajuns Aurelian Andreescu un mare artist. ”Aurelian n-a luat nici un minut lecţii de canto. Singur a învăţat. Singur şi-a format un stil”, a povestit Mariella.
Cum a fost descoperit
”Eram împreună cu nişte prieteni la Pescăruş şi ne amuzam cântând cu orchestra. M-a remarcat chitaristul Gaby Mezei. Se pare că i-am plăcut, de vreme ce m-a invitat a doua zi la Electrecord. Am păşit cu dreptul. Din clipa aceea, viaţa mea s-a împletit cu muzica uşoară, definitiv şi irevocabil. Aşa se schimbă destinul omului, în nici 24 de ore”, a povestit Aurelian Andreescu, în puținele interviuri pe care le-a acordat (revista Flacăra, la 6 iunie 1986), cu puțin timp înainte de a muri.
Avea 21 de ani când a debutat la Festivalul Național de Muzică de la Mamaia, în 1963, cu melodia ”În tot ce e mai frumos pe lume”, de Elly Roman. Succesul la public a venit imediat. Zeci de melodii interpretate inegalabil de Aurelian Andreescu au fost fredonate și îndrăgite de români. În total, a cântat peste 200 de piese, majoritatea devenite hit-uri în acea epocă.
Nu putea avea copii
Un bărbat frumos, gentil și elegant. Era asaltat de femei, dar el era mereu retras. Prietenii săi spuneau că era trist pentru că nu putea avea copii. Cu prima sa soție, Ana, a fost căsătorit timp de șapte ani, dar mariajul nu a mers. Ana era geloasă și îi reproșa adesea că este steril. Era în divorț (1972) când a cunoscut-o pe Mariella, o balerină de la Teatrul Tănase, dar s-au căsătorit abia în 1977. Familia era foarte importantă pentru Aurelian și își dorea un copil.
”Ne-am dus la Casa de Copii nr.1, unde directoarea ne-a arătat toţi copiii pe care îi avea. Se întâmpla înainte de Crăciun, în 1980. L-am ales pe Mirel din prima clipă. I se pusese o dată de naştere în funcţie de analizele fiziologice, şi anume 20 decembrie 1978. Ne-am rugat la Primărie, la Poliţie să se urgenteze, ca de ziua lui, la 20 decembrie, să fie în căminul nostru”, a povestit Mariella. Acum, moştenitorul direct al lui Aurelian Andreescu, Mirel, trăieşte în Canada, unde lucrează la o companie de mobilă. După moartea lui Aurelian Andreescu, în 1991, Mariella a plecat cu copilul în Canada, unde s-a recăsătorit, iar în 2013, la 60 de ani, a murit în Țara Arțarului.
Era plătit prost
De acolo, Mariella a povestit mai multe despre marele artist. ”Avea un salariu mai mic decât al maşinistului care trăgea cortina şi care avea 20 de ani vechime. Aurelian era vedetă, dar n-avea vechime. Nu exista o scară a valorilor. Era un om care umplea sala şi, cu toate astea, nu era respectat. S-a simţit frustrat întotdeauna. În 1970, când a adus în ţară Cupa Europei de la Knokke (Belgia), nimeni n-a venit la aeroport să-l întâmpine şi să-l aclame. Făcuse echipă cu Mihaela Mihai şi Aura Urziceanu şi luase cel mai important premiu. A fost singurul care s-a întors în România. Mihaela a rămas în Franţa, iar Aura în Canada. Nimeni de la Ministerul Culturii nu s-a deplasat să-l felicite”, a povestit Mariella.
După 1980, boala de ficat (o hepatită netratată când era mic), plus oboseala acumulată şi nopţile de cântat în baruri, încep să-i facă probleme. „Localul este necruţător. Niciodată nimeni nu m-a întrebat ce mănânc. Toţi mă întrebau ce beau”, spunea artistul.
Ultima zi
Despre ultima zi din viața lui Aurelian Andreescu (22 iulie, 1986) a povestit Cornel Constantiniu, unul dintre prietenii apropiați ai artistului. ”Cu un an înainte de a muri, avusese o comă hepatică. Generalul Șuteu a fost cel care l-a tratat și l-a salvat de la operație. Una dintre recomandările doctorului a fost să evite Litoralul și expunerea la soare. În anul dispariției, adică în 1986, s-a dus la Eforie Nord, în restaurantul în care cânta Petre Geambașu. Niște nenorociți, așa-ziși admiratori, l-au convins să bea câteva pahare de vin, care i-au fost fatale. L-a rugat pe Geambașu să-l lase să cânte două melodii, iar spre finalul ultimei piese i s-a făcut rău. Imediat cum a terminat de cântat, a intrat în comă. A murit în aceeași seară la Spitalul Județean Constanța. În acea zi cumplită, menajera m-a trezit din somn, spunându-mi să vin urgent la telefon. Era Mirabela Dauer, care mi-a zis că Aurelian încetase din viață. La înmormântare mi s-a făcut rău și a trebuit să fiu scos afară din biserică. La câteva zile după ceremonia funerară, m-am dus la mormânt și i-am plantat doi brăduți”, a povestit Cornel Constantiniu.
Scrisoarea-testament
Iată ce conţine scrisoareatestament adresată de Mariella lui Cornel Constantiniu: “Dragii mei, am nevoie de ajutorul vostru pentru că eu voi muri în curând. Când am plecat din România am luat cu mine toate benzile şi discurile cu Ale (n.r. – Aurelian Andreescu). Sunt piese extrem de vechi, dar şi melodii rare, unice. Vi le trimit şi vă rog să le donaţi Televiziunii Române, dacă le vrea. Dacă nu, poate Radioului sau Electrecordului. Dacă nu le vrea nimeni, îngropaţi-le într-un colţişor la mormântul lui Ale”, scria Mariella în 2003. cântăreţul Cornel Constantiniu, a povestit că a fost împuternicit de Mariella Dumitriu să se ocupe de comoara lăsată de Aurelian
Se referă la peste 200 de melodii, una mai minunată ca alta, printre care „Copacul”, „Fluierând pe stradă”, „Oameni”, „Tu eşti primăvara mea”, „Un fluture şi-o pasăre”, „Vreau numai soare”, etc.
Sursa: Teatrul Tănase, Revista Flacăra, la 6 iunie 1986
