Soldaţii americani adoră micii şi papanaşii româneşti
9 luni. Atât poposesc în România soldaţii americani de la baza NATO amplasată la Mihail Kogălniceanu, în judeţul Constanţa. Timp berechet să înveţe limba şi să lege prietenii. La finele stagiului, mulţi dintre ei aproape că nici nu îşi mai doresc să plece.
În Dobrogea, aproape de Constanţa, în comuna Mihail Kogălniceanu, au descălecat de curând nu mai puţin de 500 de soldăţei americani, toţi unu-şi-unu. Nici bine nu au parcat tancurile în curtea unităţii, că au şi ieşit în recunoaştere: nu pe terenul de luptă, ci prin cârciumile şi bordelurile din zonă. Şi aşa de mult le-a plăcut ce au găsit aici, că deja au început să vorbească româneşte mai bine decât mulţi dintre conaţionalii noştri. Aşa viaţă de cazarmă să tot duci, căci la Constanţa berea şi vinul „made in Romania” curg din belşug, gagicile sunt ieftine, iar perspectiva războiului e undeva - departe. „Pentru ei am deschis restaurantul. Aveam alimentară, dar când am văzut câţi sunt, am zis să le ofer un local unde să petreacă pe cinste. Acum, la noi vin să mănânce şi să bea. Le-am propus meniuri apropiate de ce au ei acolo, în America: mai un cheeseburger, mai un hot-dog, dar, de unde?! Nu au vrut să audă. Le place pizza cu cartofi prăjiţi şi grătarul uriaş, cu ceafă de porc, mici. Iar ca desert, sunt topiţi după papanaşi”, ne-a mărturisit Ioan Enache, patronul localului „La Timona” din Mihail Kogălniceanu, aflat la doar câteva sute de metri de baza militară NATO.
La finalul antrenamentelor sau în weekend, grupuri-grupuri de americani ies în oraş să-şi potolească foamea şi setea. Înainte să înceapă dezmăţul, o comisie formată din mai mulţi ofiţeri americani şi români iau la puricat localul, pentru a înlătura orice potenţial pericol. Sunt trecute în revistă gurile de aerisire, distanţa până la ieşirile de urgenţă, rezistenţa la incendii sau diverse alte posibile calamităţi. Distracţia are limitele ei, iar „soldăţeii universali” ştiu perfect regulile. La un semn discret al superiorului ierarhic, oricât de ameţiţi ar fi de aburii alcoolului, cu toţii se ridică val-vârtej de la mese şi părăsesc localul în grabă.
Ea le face freza americanilor
Pentru Viorica Nicolescu, militarii de la Kogălniceanu sunt ca şi copiii ei. Toţi i-au trecută prin mână. Femeia a fost frizeriţa unităţii timp de trei veri, iar acum îşi continuă activitatea într-un salon privat, la doi paşi de unitate. “Când ies în oraş, trec pe la mine să-i mai aranjez puţin. Să-i fac frumoşi, că, deh!, se duc şi ei la fete. Sunt prietenă cu toţi. Am aici o poză cu generalul Clark, ia uitaţi ce încărcat de medalii e! Noi trăim bine aici cu americanii”, spune femeia.