Vaccinurile care au făcut Institutul Cantacuzino celebru în Europa
E oficial! Institutul Cantacuzino a trecut în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, după ce, joi, Guvernul a aprobat acest lucru prin ordonanță de urgență. Cândva, cel mai mare producător de seruri și vaccinuri din Europa de Sud-Est, institutul va putea scoate cel mult două vaccinuri și asta, doar peste doi-trei ani.
„Ameninţările războiului hibrid şi necesitatea creării unei platforme unitare de cercetare şi producţie naţională a vaccinurilor”. Acesta este motivul urgent pentru care Institutul Cantacuzino a trecut la Ministerul Apărării Naționale.
„În 30 de zile, vom face noua organigramă, personalul va fi format din personal civil şi militar, şi după aceea vom întocmi documentaţiile pentru accesarea de fonduri europene”, a afirmat la începutul şedinţei Executivului secretarul de stat din MApN Mircea Duşa.
Din păcate însă, Institutul Cantacuzino nu va mai putea produce decât două din cele șapte vaccinuri pe care le scotea înainte de 1990, iar lucrul acesta se va întâmpla de abia peste doi-trei ani.
Este vorba de vaccinul BCG (antituberculos) şi vaccinul Gripal, potrivit preşedintelui Societăţii Române de Microbiologie, prof. dr. Alexandru Rafila. Acesta a mai spus că, „eventual mai târziu, institutul ar mai putea produce vaccinurile Difteric şi Tetanic”.
Potrivit lui Rafila, vaccinul variolic a fost produs până în 1979 când, graţie vaccinării, boala a fost eradicată, astfel încât s-a oprit şi fabricarea lui, în timp ce vaccinul difterotetanic pertusis (DTP) era făcut pentru două dintre componentele celulare, respectiv diftero şi pertusis la Institutul Cantacuzino din Bucureşti, iar componenta tetanică în laboratoarele din Iaşi.
Alte vaccinuri realizate la Institutul Cantacuzino din programul naţional de imunizare erau vaccinul rujeolic simplu, vaccinul polio, care se făcea pe culturi celulare din rinichi de maimuţă adusă din Indonezeia şi care a fost opera profesorului Andrei Combiescu, precum şi vaccinul BCG (antituberculos).
De asemenea, din jurul anilor '80, a început producţia de vaccin gripal, pentru realizarea căruia doi medici - doctorul Niculescu şi Ligia Creţescu - s-au pregătit în Anglia, a explicat preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.
Înfiinţat în 1921 la iniţiativa profesorului Ioan Cantacuzino, prin decretul dat de Regele Ferdinand I, Institutul Cantacuzino avea drept scop „imunizarea populaţiei contra pandemiilor şi epidemiilor”. Specialiștii Institutului se ocupau însă și de diagnostic, cercetare, sănătate publică și învățământ. Eforturile Institutului au dus la eradicarea variolei în România şi au ferit populaţia de tuberculoză, tetanos, difterie, dizenterie, holeră etc.
Pe linia de producţie a Institutului s-au aflat, în afară de vaccinuri, medicamente precum Cantastimul, care era un stimulator al capacității de apărare a organismului, cu rezultate în unele forme de cancer.
În anul 2005, medicamentul folosit de mulți români bolnavi a dispărut de pe rafturile farmaciilor, rămânând la vânzare doar la institute. Zile întregi, s-au format cozi de sute de persoane la farmacia institutului, cu liste de ordine, astfel încât să prindă cele 900 de cutii pe care institutul le mai avea.
Un alt produs emblematic al Institutului Cantacuzino a fost Polidinul, care putea oferi rezistenţa împotriva unor infecţii, în special, respiratorii.
În anii ’60, câțiva cercetători români au testat pe propriile corpuri un vaccin ce avea să ne protejeze pe noi toți de infecții decenii la rând. „L-am testat pe noi. Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 ml de Polidin şi toate reacţiile au fost bune. Şi aşa am primit dreptul de a-l produce”, a declarat pentru extranews.ro Sylvia Hoișie, șefa de producție a Polidinului.
Producția a început la scurt timp după acest pas. La sfârșitul anilor ’90, se produceau chiar și 15 milioane de fiole de Polidin pe an. Medicii îl prescriau pentru preîntâmpinarea infecţiilor respiratorii, mai ales iarna şi primăvara.
În anul 2000, însă, a început declinul, când, deja se știa că ne pregătim să intrăm în uniunea Europeană. S-a cerut ca circuitele de producție să fie modernizate, astfel încât să nu se mai întretaie. De asemenea, s-a cerut ca ingredientele românești folosite pentru Polidin să nu mai fie utilizate, ci doar cele standardizate. Acestea însă nu s-au potrivit cu cele cu care lucrau specialiștii de la Cantacuzino, astfel că a rezultat „mult rebut”, cum a spus chiar Sylvia Hoișie.
Așa că, în anul 2012, producția de Polidin a încetat.
Ceee ce trebuie reținut însă este faptul că producţia de vaccinuri a funcţionat neîntrerupt, Institutul Cantacuzino, prin celebrele-i vaccinuri, imunizând milioane de români de-a lungul istoriei sale.
