Viaţa neştiută a legendarei Romica Puceanu. Era preferata lui Nicu Ceauşescu
Romica Puceanu a fost numită regina muzicii lăutăreşti încă de când avea 17 ani. A cântat muzică autentică țigănească pe tot globul, din Japonia, până în SUA. Era preferata lui Nicu Ceaușescu care o invita la Sibiu, să-i cânte muzică lăutărească de puşcărie.
Romica Puceanu este considerată regina muzicii lăutărești. Era fiica țambalistului Constantin Puceanu care cânta la Hanul lui Manuc. A început să cânte de la 7 ani, alături de tatăl său, dar a devenit celebră încă de la 17 ani.
În timpul regimului comunist, Romica Puceanu a rupt toate barierele: supranumită regina muzicii lăutăreşti, artista şi-a făcut un renume şi în ţară, dar şi peste hotare – din SUA până-n Japonia, scrie adevarul.ro.
”Ceea ce cânt eu nu-i o pătură de muzică ţigănească. Pătura mea de muzică e boierească, muzică de pahar lăutărească“, spunea Romica Puceanu într-un interviu din 1992.
Nu mai era nimeni ca Romica Puceanu. Doar ea ştia să cânte folclorul ţigănesc autentic, curat, cules de la bătrâni. În anii ’70, când s-a ridicat din mahala pe scenele marilor restaurante bucureştene.
În anii de glorie ai muzicii lăutăreşti, Romica Puceanu era una dintre marile vedete ale localurilor de petrecere din Bucureşti. Toate se luptau s-o aducă să cânte, nu mai conteneau invitaţiile. Şi-a fost peste tot Romica: la Salonul Spaniol al Restaurantului Caraiman, la Capitol, la Continental, la Monte Carlo din Cişmigiu, la Intercontinental şi la Hotel Flora.
În tot Bucureştiul s-au auzit „Şaraiman“, „Ileană, Ileană“, „Anii mei şi tinereţea“ şi „Eu de când te-am cunoscut“.
Intra pe scenă mereu elegantă, cu rochii somptuoase şi cu coafuri bine puse la punct, vorbea cu umor şi cânta dumnezeieşte. „Publicul se manifesta în restaurant exact ca la un spectacol. Când intra Romica Puceanu erau atenţi, nici nu mai mâncau. Era o onoare pentru ei, mai ales dacă venea la masă la ei să le cânte“, povesteşte acordeonistul Viorel Fundament, scrie adevarul.ro.
A făcut spectacole alături de Stela Popescu, Alexandru Arşinel şi Nicu Constantin, care-i deveniseră şi prieteni apropiaţi. „Făceam parte din acelaşi grup de şuşanişti, cum se spunea pe atunci. Eram cu Stela, cu Romica, uneori cu Amza, cu Tapalagă (n.r. – Ştefan), cu Dan Spătaru“, povesteşte Alexandru Arşinel. După spectacole, mergea cu toţi actorii de la Tănase la restaurantele unde se adunau lăutarii autentici ai Bucureştiului şi petreceau până dimineaţa.
Era preferata lui Nicu Ceauşescu
Comuniştii ascultau muzică lăutărească la fel ca toţi românii, cu şi fără carnet de partid. Romica Puceanu a cântat şi adunări ale nomenclaturiștilor, însă Nicolae Ceauşescu făcuse un cult pentru Ioana Radu.
Romica era preferata lui Nicu Ceauşescu, mezinul dictatorilor români. El nu participa la petrecerile nomenclaturii, ci îşi făcea propriile chermeze, la Sibiu, unde era prim-secretar al PCR. Era mare amator de muzică lăutărească tânărul Ceauşescu, după cum îşi amintea şi Nelu Ploieşteanu în emisiunea „Se întâmplă în România“: „Am cântat la toţi preşedinţii, cu excepţia lui Constantinescu. Am cântat cu Romica Puceanu, Maria Dragomiroiu... Şi venea Nicu Ceauşescu. Nu era un om aşa de rău. (...) Lui Nicu îi plăcea muzică lăutărească, de puşcărie. Pe mine mă punea să-i cânt «Căpitane de judeţ», «La Chilia-n port», pentru că erau nişte cântece interzise“.
”Pe Romica o chema la Sibiu ca să-i cânte“, confirma şi Gabi Luncă, într-un interviu. O aprecia atât de mult, încât îi spunea mamă, se arată în volumul „Floarea rromă: 55 de exponenţi rromi din România, decedaţi după 1989“.
Romica Puceanu, sfârșitul
În ultimii ani de viaţă, Romica Puceanu s-a retras de pe marea scenă. Obişnuia, însă, să accepte invitaţiile de a cânta la nunţi şi petreceri private, care îi asigurau traiul. Sfârşitul a venit brusc şi violent. „19 octombrie ’96. Plecam la Constanţa, la un eveniment, o nuntă foarte mare, de nişte oameni extraordinari. Ne-a trimis microbuzul ei, un Mercedes cu 16-17 locuri. Pe drumul către Slobozia (n.r. – între localităţile Dor Mărunt şi Dragoş Vodă), pur şi simplu, era şoseaua foarte liberă, când ne-am pomenit cu un BMW depăşind o căruţă, neavând viziunea normală sau să ia distanţa normală, cum se spune, ne-am ciocnit frontal cu BMW, pe care-l conducea un grec. Microbuzul s-a dus în şanţ. Impactul fiind foarte mare, zdruncinătura foarte mare, Romica Puceanu stătea pe partea dreaptă, scaunul doi. De acolo, sărăcuţa, a ajuns... era capul ei la picioarele şoferului. Ea a fost cel mai rău accidentată – şi copilul şoferului. Ea ţipa la mine: «Viorele, mamă, ia-mă de aici». Am deschis uşile maşinii, au oprit maşini foarte multe şi ne-au ajutat câţiva oameni ca s-o luăm. La spital am ajuns, se întunecase afară. «Viorele, să nu mă laşi aici». Am stat puţin cu dânsa acolo la spital şi duminică dimineaţă am auzit că a ajuns la Spitalul de Urgenţă Floreasca“, povesteşte Viorel Fundament pentru „Kestiuni rome“.
În ciuda eforturilor medicilor de-a o stabiliza, artista nu a supravieţuit accidentului. A murit pe 24 octombrie 1996, cu o zi înainte de a pleca la Paris, unde îşi planificase să concerteze în acea toamnă. A doua zi, ziarele anunţau decesul marii artiste, într-un colţ de pagină.
Citește și:
Povestea lui Fărămiţă Lambru, ţiganul acordeonist al Mariei Tănase
