Arlie, singura acvilă care s-a întors cu bine acasă
Arlie a devenit ultimul mohican din proiectul dedicat monitorizării şi conservării acvilelor ţipătoare mici din România. Pasărea a ajuns cu bine, la începutul lunii, la cuibul ei din Berivoi (judeţul Braşov). Din păcăte, însă, e foarte posibil ca surata ei Erika să fi murit.
55 de zile a durat migraţia lui Arlie anul acesta. Simpatica pasăre, devenită simbol naţional de la scoaterea ei în lume de ornitologii români, a plecat la 8 februarie spre România. Dotată cu emiţător satelitar din vara anului 2013, acvila a străbătut peste 12.000 de kilometri până acasă şi a trecut prin Namibia, Zambia, Tanzania, Uganda, Etiopia, Sudan, Egipt, Israel, Turcia şi Bulgaria.
Spre deosebire de anul trecut, când a sosit la 31 martie în România şi a stabilit un nou record, Arlie a ajuns acasă, la cuibul din Piemontul Făgăraşului, cu două zile întârziere, în data de 2 aprilie.
“Arlie îşi aşteaptă acum partenerul, care va trebui să îi demonstreze că merită să se împerecheze cu ea. An de an, masculul trebuie să îi ofere hrană, să îi arate că poate avea grijă de femelă şi de pui din momentul în care vor fi depuse ouăle şi până când puiul va fi gata de zbor”, ne-a declarat Ovidiu Bufnilă, responsabil comunicare SOR.
Până acum au fost montate 18 emiţătoare pe 19 acvile, iar Arlie şi Erika erau singurele păsări care mai erau în viaţă sau de pe care nu căzuse transmiţătorul în 2015.
Din luna ianuarie, transmiţătorul montat pe Erika nu transmite decât aceeaşi poziţie, undeva în Botswana. Acest lucru înseamnă fie că pasărea a murit, fie că transmiţătorul nu se mai află pe spatele ei. Aşadar, Arlie e acum singura acvilă ţipătoare mică din România care mai este monitorizată satelitar de ornitologi.
Înaripata poartă un emiţător special
Nu doar Arlie este un adevărat supravieţuitor. Şi transmiţătorul pe care ea îl poartă are o poveste aparte. În 2012, când proiectul era în plină desfăşurare, ornitologii au primit transmiţătorul comandat, dar nu reuşiseră să captureze o pasăre pe care să îl monteze. Dar transmiţătorul era deja pornit, furniza date şi trebuia să fie menţinut pornit.
“Acest tip de transmiţător are o baterie solară care trebuie expusă la soare pentru reîncărcare, timp de minimum 12 ore într-o săptămână. Aparatul a furnizat în această perioada date despre deplasările unui angajat al SOR. Cătălina Pantilie a avut în grijă micul dispozitiv şi îl scotea pe balcon ori de câte ori era nevoie, îl lua în deplasări, ca nu cumva să treacă o perioadă fără să fie reîncărcat. Dacă unii tineri îşi duc cadourile acasă de Sărbători, Cătălina mergea cu transmiţătorul la ea peste tot - la părinţi, în weekend, în deplasările de serviciu”, ne-a spus Ovidiu Bufnilă.