”Vedeam cum plămânii bolnavilor se făceau bucăți”. Mărturia cutremurătoare a unui medic rezident din Iași, trimis în misiune la Suceava
Îngrijirea bolnavilor de Covid-19 este traumatizantă și pentru doctori. Alina Cigoli, primul medic rezident din Iași care a fost în misiune în spitalul din Suceava povestește ce a văzut acolo. Ea spune că situaia este greu de imaginat, iar boala este atât de gravă, încât plămânii celor afectați se fac bucăți.
Turele lungi, interminabile, îi extenuează fizic și psihic pe medici. Ajung să își dorească să fugă, însă știu că ei și-au ales această meserie pentru a salva vieți. Astfel că le mai rămâne să plângă până adorm după ce își îmbrățișează și sărută virtual copiii.
Alina Cigoli (30 de ani) este medic rezident în anul 5 la Medicină de urgență în Iași. A fost primul medic rezident care a pășit în spitalul groazei din Suceava. Timp de 40 de zile a luptat încontinuu cu virusul necruțător. A povestit experiența sa într-un interviu acordat cotidianului „Bună Ziua Iași”.
Și-a lăsat fiica de 4 ani plângând
Tânărul medic a povestit cât de greu i-a fost să se despartă de familie și nu a uitat niciodată lacrimile fetiței ei de numai 4 ani care nu înțelegea de ce mama ei, îmbrăcată în costum roșu, a plecat să salveze oameni.
Totul a început pe 23 martie. Medicul Alina Cigoli a plecat cu o colegă în misiune la Spitalul Județean Suceava, acolo unde era declarat focar de infecție. A fost anunțată că va petrece, mai întâi de toate, o săptămână la Rădăuți, locul unde erau transferate toate urgențele din zonă. Și-a sărutat copilul și soțul și cu lacrimi în ochi a plecat în cea mai grea aventură profesională.
„Am luat o decizie rapidă. Nimeni nu se aștepta. Am fost anunțați de situația în care se aflau colegii din Suceava și am decis să plec. Eu m-am născut în Suceava și am simțit că e datoria mea să o fac. Împreună cu o colegă am petrecut acolo 40 de zile. Pe data de 30 aprilie am avut ultima zi de lucru acolo. Am revenit acasă, iar acum stau în autoizolare timp de 14 zile, iar apoi voi reveni la lucru”, spune dr. Alina Cigoli.
Familia a acceptat cu greu decizia medicului rezident, acest lucru nu a oprit-o să plece în misiunea pe care deja o acceptase. Soțul ei a rămas acasă cu fetița lor.
„Am lăsat acasă fetița de patru ani care a început să plângă când am plecat. Am lăsat soțul care se îngrijora de toată situația care exista la Suceava. Părinții mei s-au impacientat și ei, dar acest lucru nu m-a oprit să plec. Mă durea, știam că va fi greu, așa cum de fapt a și fost, dar știam că aceasta este menirea mea de medic. În momentul în care mi-am ales această specializare eram proaspăt căsătorită, eram însărcinată, iar soțul meu a înțeles că aceasta este meseria pe care am ales-o. El a crescut singur fetița noastră de la vârsta de trei luni”, adaugă medicul.
”Plămânii se făceau bucăți”
Rezidentul Alina Cigoli își amintește cu greu de primele zile petrecute ca specialist în Spitalul Județean Suceava. Toată lumea era extrem de panicată.
„Am plecat benevol, nimeni nu ne-a impus. Îmi amintesc primele zile acolo, în cel mai mare focar din țară. În primele zile, numărul de pacienți era extrem de mare. Îi vedeam cum vin câte cinci, șapte într-o ambulanță. Cu toții aveau coronavirus. Inițial nu am crezut nici eu în puterea de infectare cu acest virus. Am înțeles asta în Suceava, când pacienți tineri și bătrâni ajungeau în UPU și trebuia să-i consult. Le verificam plămânul prin Computer Tomograf și vedeam efectiv cum plămânii le erau bucăți, plămânul dispărea. Atunci mi-am sunat familia și am început să plâng la telefon. Am simțit că vreau să renunț”, își amintește dr. Alina Cigoli.
Au fost momente grele în care medicul rezident a vrut să renunțe. Povestește că ziua lucra în spital, iar noaptea, după ce-și vedea online familia, se închidea în camera ei și începea să plângă.
„Cred că fiecare coleg de-al meu se întorcea în cameră și plângea după ce se termina tura. A fost o presiune extrem de mare. Au fost momente grele în care m-am gândit să renunț și să plec. Fetița mea plângea la telefon că voia să mă vadă acasă, eu plângeam de dorul lor și de faptul că vedeam moartea în fiecare zi. Nu am renunțat. Am rămas acolo oricât de greu a fost. Aceasta e meseria mea”, mai spune dr. Alina Cigoli.
După ce îi consulta, tinerii făceau stop cardio-respirator și mureau
Medicul povestește că cei mai speriați pacienți cu coronavirus care ajungeau la spital nu erau bătrânii, ci tinerii. După ce îi consulta, tinerii făceau stop cardio-respirator și mureau. Se uita cu spaimă cum se sting unul câte unul. Cea mai mare durere era că acești tineri erau de o vârstă cu ea.
„Cei mai panicați pacienți erau tinerii. Bătrânii veneau oarecum resemnați și se simțeau vinovați că ne deranjează, spunând că știu că suntem extrem de ocupați și că nu ar vrea să ne deranjeze. Tinerii ajungeau în UPU cu atacuri de panică. Mulți dintre ei nici nu aveau simptome și erau extrem de speriați de ceea ce urmează. Am văzut în fața mea o tânără de vârsta mea cum, imediat după ce am consultat-o, a facut stop cardio-respirator. Atunci am înțeles că boala aceasta este și mai dură decât o văzusem eu. Mi-am sunat familia și i-am rugat din suflet să se protejeze”, adaugă dr. Alina Cigoli.
Medicul a mai povestit cum a marcat-o cazul unei bătrâne de 77 de ani din Suceava care a ajuns la spital în stare extrem de gravă. Din lipsă de alte posibilități, femeia își cususe singură o mască de protecție pentru a ajunge la spital.
„O femeie cu extrem de mult bun simț. Din păcate, starea ei s-a agravat și a fost internată la secția de ATI, unde s-a stins la scurt timp după. M-am luptat mult pentru ea, dar lupta mea nu a fost de ajuns. A murit, deși nu avea extrem de multe comorbidități. Am ținut legătura cu familia ei”, mai spune medicul.
Doctorul Alina Cigoli a spus că ținea legătura cu familiile bolnavilor pe Facebook. Încerca să le ofere infeormațiile pe care le deținea.
Medicul rezident s-a întors în Iași pe 1 mai, după 40 de zile misiune. Este în autoizolare timp de 14 zile. Apoi se va întoarce la serviciu.
Citește și:
Mărturia cutremurătoare a unui medic militar de la Suceava: ”Pe cine alegem să intubăm? E război!”
