Campioană din întâmplare
Gimnastica feminină românească are un nou idol, Larisa Iordache. Puţină lume ştie că ea a ajuns la acest sport din întâmplare.
Practic, norocul a făcut ca, pe la aproape 5 ani, adică în primăvara anului 2001, în timp ce Larisa se plimba cu rolele într-un parc din Bucureşti. Agilitatea micuţei a fost remarcată de o antrenoare de gimnastică aflată întâmplător în zonă, Mariana Silişteanu-Câmpeanu, de la CSŞ 7 Dinamo.
Ochind în Larisa o viitoare stea a gimnasticii, antrenoarea a făcut tot ce a depins de ea să o atragă la sală, loc de pregătire de care micuţa nu se simţea prea atrasă. Cu timpul, însă, Larisa s-a îndrăgostit de acest sport, la care a ajuns, practic, din întâmplare.
După 2-3 ani, când a înţeles cu ce „se mănâncă" gimnastica, sportiva noastră şi-a ales şi un idol, care nu putea fi altul decât inegalabila Nadia Comăneci. Inspirată de performanţele „Zeiţei de la Montreal", Larisa Iordache a strâns din dinţi - uneori chiar mai mult decât trebuia, punându-şi în pericol sănătatea - pentru a ajunge o mare campioană, ca Nadia. Şi se pare că a reuşit, căci acum, cu cele 4 medalii - două de aur (echipe şi sol), una de argint (bârnă) şi una de bronz (sărituri) - cucerite la Europenele de la Sofia ea este portdrapelul gimnasticii româneşti.
Puţină lume ştie că, deşi are evoluţii perfecte, Larisa Iordache are o mică deficienţă. Ea are, din naştere, piciorul stâng mai scurt cu câţiva milimetri, ceea ce, chiar dacă nu afectează postura unui om obişnuit, afectează organismul unui sportiv de performanţă. Pentru a nu avea probleme de sănătate - la JO a fost la un pas să nu poată concura din cauza unor dureri incredibile la picior - ea poartă permanent o talonetă de silicon sub călcâiul stâng. Când concurează, taloneta e ţinută de bandajul pe care îl poartă mereu la glezna stângă.
