5 motive pentru care FCSB a ratat titlul
La cât de chinuit s-a scurs acest play-off nu ne putem pune nici acum capul la bătaie că CFR e campioană. Totuşi, cu două meciuri facile în faţă şi cu un FCSB care mai trebuie să joace în infernul de la Craiova, lucrurile par de partea ardelenilor. Deşi luni, în Copou, s-au mai limpezit apele, nu acolo au pierdut bucureştenii titlul, ci într-un sezon gândit prost din capul locului.
Dică nu e antrenor de campioană. FCSB cumpără de câţiva ani cam tot ce e mai bun la locurile doi şi asta l-a făcut pe patron să creadă că jucătorii vor câştiga singuri titlul, aşa cum se spune că face Barcelona în Spania. Antrenorul a devenit ceva opţional şi Becali a ales pentru turma lui mai degrabă un măgar cărăuş, decât un cioban care să ştie cum se face treaba asta. Dică s-a dovedit deseori neinspirat, fără autoritate şi cu o mult prea mare slugărnicie faţă de patron. Iar pentru toate va plătit doar el.
La FCSB nu sunt criterii corecte. Când ai de administrat un grup mare cel mai important lucru este acela de te asigura că nu nedereptăţeşti pe cineva în urma deciziilor luate. La roş-albaştri tocmai asta s-a întâmplat, iar motivaţia a scăzut enorm, până când s-a golit de tot în acest final de campionat. Când îl forţezi până în pânzele albele pe un Alibec care se vede de pe Marte că nu e în formă şi îl treci pe bancă pe Gnohere, golgheterul Ligii 1, atunci ai o mare problemă de integritate cu dublu efect. Asta l-a scos din mână pe francez şi a transmis mesajul că nu evoluţiile dictează la FCSB, ci interesele de moment ale patronului.
S-au încurajat vedetismele. Într-o echipă sunt tot timpul câţiva jucători mai mofturoşi sau mai aroganţi, dar ţine de staff să ştie să-i pună la punct sau să-i ţină în frâu pentru a nu destabiliza vestiarul. Din păcate pentru roş-albaştri, ei nu au reuşit să facă asta cu Alibec şi Budescu, două mere stricate care le-au contaminat pe celalalte din coş. Aici era nevoie de pedepse clare şi descurajante pentru cei doi, astfel încât să-şi aleagă din start dacă vor să continue sau să plece. Alibec şi Budescu au fost toleraţi non-stop în speranţa acelor execuţii care să salveze echipa, dar ele n-au venit decât foarte rar şi echipa a pierdut.
Şi-au făcut din nou duşmani. Bucureştenii nu au reuşit din nou să se menţină echilibraţi şi prin declaraţii, ironii sau tot felul de strategii de ani 90 la care n-au mai renunţat nici până azi şi-au pus pe toată lumea în cap. De la adversarele din play-off, printre care n-au niciun prieten, până la Federaţia Română de Fotbal, cu care s-au războit până în ziua alegerilor pentru noul preşedinte, care din păcate pentru ei a fost tot cel vechi, FCSB-iştii şi-au pus poalele în cap. Iar nota de plată a venit. Toată lumea şi-a dat viaţa cu ei, iar CFR e pe cale să aibă două ultime meciuri uşoare, cu două echipe demotivate.
Becali a făcut atmosfera proastă. Şi nu doar cu privire la adversare, ci şi în sânul propriei echipe. După aceeaşi strategie „Eu te-am făcut, eu te omor”, latifundiarul n-a ştiut să fie pedagog şi i-a iertat pe unii când trebuia să-i pedepsească, pentru a-i arde grav în momentul când trebuia să aplaneze un conflict. Totul pe impulsuri de moment neproductive şi aducătoare de tensiuni constante în interiorul vestiarului. Cu astfel de probleme e de mirare că FCSB a dus lupta până atât de aproape de final, dar asta s-a întâmplat doar din cauza nivelului slab al Ligii 1.
