Cristi Săpunaru: «Suntem mai agresivi de când a venit Daum!»
La 32 de ani, Cristi Săpunaru este unul dintre veteranii echipei naţionale. Şi-a pus în gând să mai joace 5-6 ani, dar până la momentul retragerii speră să bifeze prezenţa la singura competiţie care-i lipseşte din palmares: un Campionat Mondial. Fundaşul Astrei mizează totul pe turneul final din Rusia, din 2018, şi spune că ”tricolorii” au acum altă faţă, de la schimbarea antrenorului şi instalarea neamţului Christoph Daum. Primul hop pentru mondial, meciul cu Polonia de vineri.
- Click!: Avem cinci puncte după 3 meciuri, în acest context este decisiv meciul cu Polonia?
Cristi Săpunaru: Poate fi decisiv, dacă pierdem, deşi nu iau asta în calcul, ne distanţăm şi de ei şi de Muntenegru, şi e greu să recuperăm. Trebuie să fim atenţi. Va fi un meci greu, Polonia e favorită, au un atacant de clasă mondială, pe Lewandowski... dar, indiferent de numele adversarului, trebuie să câştigăm meciul, să avem şanse la calificare.
- Ai pomenit de Lewandowski... cât la sută din potenţialul Poloniei constă în evoluţia lui?
Nu ştiu în procente, însă e clar că nu e meciul rezolvat, daca-l anihilăm pe el. Într-adevăr, poate face diferenţa, dar au şi alţi fotbalişti la fel de buni, care joacă la cluburi tari din Europa. E greşit să ne concentrăm doar la el, ok, e golgheter, e top class, dar nu e normal să ne fie frică de el.
- Cum aţi trecut peste criticile de după egalul din Kazahstan?
Eu spun că am fi meritat să câştigăm acolo. În viaţa mea nu am jucat pe un asemenea teren, nu era sintetic normal, îl simţeam ca şi cum ar fi iarbă artificială pusă peste ciment. Groaznic. Trebuie să fim mulţumiţi cu acel egal, sunt convins că nu vor câştiga la Astana multe echipe. S-a văzut ce a păţit şi Polonia. Dincolo de asta, criticile venite chiar din partea unor foşti fotbalişti, care, slavă domnului, ştiu şi ei cum e să joci pe un asemenea teren, nu mi s-au părut deloc normale, dar... trăim în România, aşa suntem noi!
- Cum e relaţia ta cu noul selecţioner?
Este una normală, profesională, de la antrenor la jucător, ne respectăm, dar nimic special dincolo de asta. Am avut discuţii cu el, aşa cum s-a întâmplat şi cu restul colegior de la lot...este firesc, omul a venit într-o ţară nouă, în fotbal nou pentru el, trebuia să ne cunoască, să ştie cum e caracterul jucătorilor cu care lucrează.
- Simţi că s-a schimbat ceva de când a venit Daum?
Suntem un pic mai agresivi, când apare ceva nou, toţi îşi doresc să demonstreze, iar venirea lui la naţională a sporit agresivitatea noastră, până şi la antrenamente este cu totul şi cu totul altceva, intrăm mai montaţi. Apoi, mi se pare că suntem într-adevăr o familie cât suntem la lot, dar nu la modul acela declarativ, pur şi simplu suntem uniţi.
- Cât ar conta pentru tine prezenţa la Mondial?
Enorm! Este singura competiţie la care n-am ajuns şi e dorinţa mea cea mai mare. Dacă mă vor ţine picioarele, vreau să continui şi după ....am 32 de ani, dar mai vreau să joc măcar 5-6 ani. N-am avut până acum probleme cu accidentările grave, cel mai mult am stat pe tuşă vreo două săptămâni, când eram la Porto. M-a ferit Dumnezeu de nenorociri.
- Te-ai gândit şi ce vei face după ce te retragi?
Sigur, rămân în fotbal, dar, concret, nu ştiu exact ce voi face. Cert e că voi ajuta unde pot pentru că nu se face nimic în fotbalul românesc, suntem la nivelul zero! Este trist că s-a ajuns aici.
- Cum poţi descrie sentimentele pe care le ai când joci pentru naţională pe un stadion plin şi îţi cântă imnul?
Nu am cum să descriu! Este o onoare incredibilă! Sunt un mare patriot şi pentru ţara mea aş face orice. Naţionala este maxim pentru orice jucător. La meciul cu Polonia sper să fie stadionul plin, aşa am înţeles că va fi... Avem nevoie de public, să-i simţim pe oameni alături de noi, de echipa naţională. Din păcate, situaţia din fotbalul românesc a îndepărtat oamenii de pe stadioane. Eu am prins vremurile bune, cu arene pline la Rapid, prin străinătate... nu ştiu când vor reveni lucrurile la normal şi la noi.... Din păcate, noi nu mai trăim fotbalul cum trebuie, copiii nu mai sunt luaţi de mână de părinţi şi duşi la stadion, aşa cum se întânpla când eram eu mic...Parcă din ce în ce mai puţini oameni îşi îndreaptă copiii către sport. Asta e regretabil!
Cine este Cristi Săpunaru
- S-a născut în Bucureşti, are 32 de ani şi evoluează ca fundaş;
- A jucat la echipe ca Progresul, Callatis Mangalia, Rapid, Porto, Zaragoza, Elche, Pandurii, Astra;
- La echipa naţională a bifat 17 meciuri şi nu a marcat niciun gol;
- A câştigat alături de Rapid o Cupă şi o Supercupă;
- La Porto a obţinut două titluri, trei Cupe, trei Supercupe şi de asemenea a cucerit Liga Europa.
Îl vede pe Marin la o echipă de top din Europa
Săpunaru spune că soluţia pentru viitorul naţionalei îl reprezintă promovarea a cât mai mulţi tineri. L-a dat exemplu pe Răzvan Marin, puştiul de la Viitorul lui Hagi, aflat deja pe lista unor cluburi tari din Europa. “Mi-e drag de Răzvan Marin, am jucat cu tatăl lui în echipă, îl cunosc de când era mic, poate să ajungă sus de tot şi sper să se transfere la o superechipă. Îmi place să lucrez cu tineri, echipa naţională are nevoie de tineri, ţara de asta are nevoie, dar, din păcate, în afară de Hagi, cei de la Voluntari şi câteva şcoli de fotbal mai serioase, nimeni nu mai investeşte în juniori”, a mărturisit fundaşul naţionalei.
