N-au bani, dar au fani!
În România, spectacolul din tribune la meciurile de fotbal a dispărut din primul eşalon. Show-ul s-a mutat în liga a patra sau a cincea, acolo unde evoluează echipe de tradiţie, lovite în ultimii ani de probleme economice iremediabile.
A fost o mică nebunie ieri în Giuleşti la debutul oficial al Rapidului în noul sezon. N-a fost meci în prima ligă, nici măcar în a doua, ci în a cincea, ultima posibilă. Echipa falimentată de Valerii Moraru a trecut în nefiinţă, dar în locul ei a apărut AFC Rapid, patronată de fostul director de marketing al clubului, Horia Manoliu, cu un ajutor din umbră dat de fostul finanţator George Copos. Pentru fanii giuleşteni nu există însă decât un singur Rapid, indiferent de denumire şi de liga unde joacă. Aşa se face că meciul AFC Rapid – SSC Rapid Băneasa (5-0), două formaţii abia înfiinţate, s-a jucat cu două-trei mii de fani în tribune, mai mulţi decât au fost recent la Steaua – Chiajna sau la Dinamo – Gaz Metan, partide din Liga I. Nici organizatorii din Giuleşti nu s-au aşteptat la o asemenea asistenţă în divizia a cincea, astfel că a fost înghesuială mare la singura casă de bilete, iar partida a început cu o întârziere de un sfert de oră.
Prahovenii fac show la fiecare meci
Din păcate, cazul Rapidului nu e unul singular în fotbalul autohton. La Ploieşti, Petrolul 52, noua echipă a oraşului, a avut sâmbătă seară o atmosferă de vis, în cel mai pur stil sud-american. În „super-confruntarea” cu cei de la Brebu (4-1), Petrolul a adunat peste 5.000 de oameni în tribune, cam câte bilete se vânduseră până ieri după-amiază la marele derby Steaua – Astra. Dezlănţuiţi, fanii „lupilor” au reuşit chiar să întrerupă meciul pentru ca terenul să fie eliberat de rolele de hârtie aruncate în spaţiul de joc. La fel ca Petrolul, Universitatea Cluj e şi ea în liga a patra, deşi e considerată în continuare echipa-fanion a Ardealului. La finalul săptămânii trecute, în prima etapă din divizia judeţeană, „Şepcile roşii” s-au luat la trântă cu Unirea Tritenii de Jos. Scorul a fost unul de maidan (12-0), savurat din plin de aproximativ 3.000 de spectatori. „Pornim la noul drum cu acelaşi curaj nebun”, a fost unul dintre bannerele afişate pe „Cluj Arena” de fanaticii fani ai lui „U”.
La Galaţi, Suporter Club Oţelul se cheamă formaţia care ţine în viaţă campioana României din 2011. E o echipă nu doar înfiinţată, ci şi finanţată de fani. Astfel, la primul meci acasă din liga a patra (6-1 cu Victoria Independenţa), cei 2.000 de suporteri ai Oţelului au făcut spectacol în tribune, nu înainte de a dona bani pentru susţinerea jucătorilor. S-au strâns 3.200 de lei, suficienţi pentru o masă copioasă în oraş. O situaţie asemănătoare e şi la Constanţa, unde admiratorii FC Farul au pus mână de la mână şi au creat SSC Farul Constanţa, echipă care spulberă tot în liga a patra dobrogeană, având cinci victorii în primele cinci etape.
Situaţie dramatică în primul eşalon
Dacă în eşaloanele inferioare, echipele de tradiţie adună mii de oameni la meciurile de pe teren propriu, în Liga 1 situaţia este diametral opusă. Campioana Astra nu este urmărită ”pe viu” decât de câteva sute de fani atunci când joacă la Giurgiu, iar Steaua, vicecampioana, formaţia cu cei mai mulţi suporteri din ţară, de abia adună o mie, două, de privitori pe Arena Naţională, la jocurile din competiţia internă. Dacă exemplul meciului cu CSMS Iaşi – atunci când nu s-au strâns nici 2.000 de fani – nu este elocvent, atunci cu siguranţă audienţa de câteva mii de la partida cu Astra, este!
Cum s-au distrus «legendele»
George Copos a lăsat clubul cu datorii imense, iar următoarele „personaje” care s-au perindat la conducere (Adrian Zanfir, Nicolae Cristescu şi Valerii Moraru) n-au făcut decât să amâne falimentul.
Parteneriatul dintre Primăria Ploieşti şi finanţatorul Dan Capră a eşuat lamentabil. Au fost aduşi jucători cu nume, s-au promis salarii şi prime foarte mari, iar în cele din urmă totul s-a prăbuşit ca un castel de nisip.
Părăsită de fugarul Florian Walter, echipa ardeleană n-a găsit altă sursă financiară şi n-a primit nici sprijinul autorităţilor locale. Au urmat două retrogradări consecutive, până în liga a treia, falimentul şi apoi o reorganizare gândită de Primărie sub o altă formă juridică.
Problemele gălăţenilor au apărut la un an după câştigarea titlului de campioană. În 2012, Oţelul a ieşit de sub tutela Arcelor Mittal, intrând în proprietatea omului de afaceri Dan Adamescu. Cum acesta din urmă a intrat în atenţia justiţiei, de echipa de fotbal s-a ales praful.
În 2009, clubul emblematic al Constanţei a fost cedat de patronul Gheorghe Bosînceanu afaceristului Giani Nedelcu. N-a durat mult şi au apărut primele datorii, în mai 2010 cerându-se în instanţă insolvenţa. Cum Nedelcu a continuat să nu-şi onoreze promisiunile, de-aici şi până la faliment n-a fost decât un simplu pas.
