Secund al lui Emeric Ienei la CM 1990, Cornel Drăgușin a încetat din viață
Liga Profesionistă de Fotbal (LPF) a anunțat, în urmă cu puțin timp, că fostul fotbalist și antrenor de fotbal CORNEL DRĂGUȘIN a încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani. În 1990, Drăguşin a fost secund al lui Emeric Ienei pe banca României la Campionatul Mondial din Italia.
Într-o postare pe site-ul lpf.ro se precizează: ”Unul dintre marii antrenori şi profesori din fotbalul românesc, Cornel Drăguşin, a încetat din viaţă duminică 10 octombrie 2021, la vârsta de 95 de ani. Fost selecţioner al echipei noastre naţionale, în anii 1975 şi 1976, dar si director al Şcolii de antrenori din cadrul FRF, între anii 1990 şi 2002, Cornel Draguşin a fost şi un bun fotbalist, activând şi la CCA Bucureşti”.Născut la București, în 1926, Cornel Drăgușin a evoluat, între 1939 și 1949 la echipe din Capitală. În 1950 a devenit antrenor, lucrând mai întâi cu copii şi juniori în cadrul Clubului Casa Centrală a Armatei, după care, până în 1962, s-a aflat la conducerea tehnică a echipei Progresul Bucureşti, la început ca antrenor secund, iar apoi ca principal.După 1962 a activat peste hotare, în Irak, ca antrenor al echipei naţionale şi al echipei armatei irakiene, şi în Siria, răspunzând de pregătirea naţionalei siriene şi de reprezentativa militară a acestei ţări. Reîntors în ţară în 1967, revine pentru scurt timp la Progresul Bucureşti şi, după un popas la Centrul de copii şi juniori Steaua ”23 August”, trece antrenor federal, funcţie în care a înregistrat un veritabil record de activitate neîntreruptă de peste un sfert de veac. ”A lucrat în diferite perioade de timp la toate eşaloanele, cu echipele de tineret, olimpică şi naţionala A, reuşind să contribuie la lansarea multor jucători spre marea performanţă. În palmaresul profesional are înscrisă şi o realizare de excepţie în calitate de secund al primei reprezentative, aducându-şi un aport important la calificarea echipei naţionale la turneul final de CM din Italia, 1990. Datorită cunoştinţelor şi experienţei bogate acumulate, în 1991 a fost numit preşedinte executiv şi din 1997, preşedinte de onoare al Şcolii Naţionale de Antrenori, ocupându-se cu precădere de formarea unor tehnicieni valoroşi, până-n 2002, când se pensionează”, se precizează în Enciclopedia Sportului Românesc.
