Sinodul Ortodoxiei, așteptat de peste 50 de ani, a intrat în colaps
Biserica Ortodoxă se află în pragul unei crize fără precedent din 1439 încoace, atunci când la finele Sinodului de la Ferrara - Florența se decisese refacerea unității Bisericii lui Cristos, așa cum era ea în iulie 1054, înaintea schismei dintre Roma și Constantinopole.
Și asta fiindcă mult trâmbițatul „Sfânt și Mare Sinod” al Ortodoxiei, programat să aibă loc între 17 și 27 iunie în Insula Creta, a fost pur și simplu dinamitat de înșiși ierarhii sinoadelor locale ale Bisericilor ce compun facțiunea răsăriteană a creștinismului, cu mai puțin de o lună înaintea debutului așteptatului eveniment.
Bisericile Ortodoxe din întreaga lume încearcă de peste 50 de ani să se strângă în sinod
E cunoscut de acum că Biserica Ortodoxă a încercat, după modelul Bisericii Romane, să organizeze și ea în ultima jumătate de veac o întâlnire similară cu cea care a avut loc la Vatican între 1962 și 1965, care a schimbat multe și multe în viața Bisericii Catolice, chiar dacă de multe ori într-un mod neașteptat!
La începutul acestui an, sub conducerea înțeleaptă a Patriarhului de Constantinopole, Bartolomeu I, a părut că zarurile au fost în sfârșit aruncate în întreaga Ortodoxie. Toată lumea a răspuns pozitiv organizării așteptatului eveniment în săptămâna imediat următoarea Sărbătorii Rusaliilor, celebrată de orientali duminică, 18 iunie 2016. De menționat că toate cele 14 Patriarhii şi Biserici ortodoxe autocefale din lume își dăduseră acordul.
Doar Biserica Ortodoxă Rusă s-a opus organizării evenimentului în incinta Fanarului, mai bine spus a Istanbulului, sediul Patriarhiei ecumenice, pe motiv că relațiile tensionate dintre Rusia și Turcia, după doborârârea anul trecut de către partea turcă a unui avion de vânătoare rus, ar impieta asupra participării delegației ruse. Iar cum rușii dau mai bine de jumătate dintre membrii actuali ai Ortodoxiei s-a căutat și găsit un compromise: Insula Creta!
Există istorici orientali care susțin chiar că primele discuţii legate de posibilitatea organizării unui astfel de eveniment eclezial s-au ţinut deja în anii douăzeci şi treizeci din secolul trecut. Pentru a ajunge la această dată, iunie 2016, au existat patru conferinţe panortodoxe, în 1961, 1963, 1964, 1968 şi alte cinci conferinţe panortodoxe prosinodale: 1976, 1982, 1986, 2009, 2015. La acestea au lucrat cinci patriarhi de Constantinopole, începând cu Ioachim al III-lea, Meletie al IV-lea, Athenagoras, Dimitrie şi Bartolomeu, împreună cu o mulţime de mitropoliţi, preoţi şi laici şi profesori universitari de teologie.
Dar, stupoare! Cu cât s-a apropiat data stabilită, cu atât discuţiile au devenit mai aprinse şi mai dogmatice, în special în cercurile ecleziastice. S-a discutat mult despre oportunitatea unei astfel de convocări, despre temele și problemele care trebuie tratate, despre modalităţile de convocare, despre procedura de formare a delegaţiilor Bisericilor. Nu au lipsit nici aluziile politice şi naţionaliste.
Totul a început cu mai puțin de o lună înainte de începerea adunării bisericești
Iar totul a fost dat peste cap cu mai puțin de o lună înainte de sinod. Atunci Biserica Ortodoxă din Antiohia a anunțat că în urma conflictului deschis cu Biserica Ortodoxă din ierusalim pe tema numirii unui episcope în Qatar, zonă care nu ar fi revenit administrării acesteia, ci Antiohiei, a decis că nu va mai participa la Sinod, cerând amânarea sa.
În scurt timp și Biserica Ortodoxă Bulgară a cerut amânarea sinodului datorită problemelor de natură organizatoare şi datorită dezacordurilor persistente cu privire la textele supuse votării, iar în cele din urmă a decis că va boicota lucrările acestuia. Biserica Ortodoxă Sârbă a avut și ea un moment de rătăcire și a anunțat că nu își va mai trimite reprezentanții, dar ulterior a revenit asupra deciziei, ușor inexplicabil. Apoi Biserica georgiană a anunțat că nu va fi mai prezentă, fără a oferi prea multe explicații.
Toate aceste preludii au pregătit însă decizia Bisericii Ortodoxe Ruse. Care a anunțat luni, 13 iunie, deci cu mai puțin de o săptămână înainte de start, că cere official amânarea Sinodului, în caz contrar urmând să nu participle.
Unii cred că desfăşurarea acestui eveniment istoric - primul după schisma din 1054 - care este în pregătire de peste 50 de ani, nu poate să fie făcută în lipsa chiar şi numai a uneia dintre Bisericile autocefale. Cu atât mai mult a Bisericii ruse, al cărui patriarh de Moscova, Chiril, exercită singur jurisdicţie asupra a peste jumătate dintre creştinii din ortodoxie, adică peste 150 de milioane de suflete.
"Toate Bisericile trebuie să participe la conciliul panortodox, a declarat mitropolitul Hilarion Alfeyev, şef al Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei ruse, şi numai în acest caz deciziile luate de conciliu vor fi legitimate". Însă mitropolitul rus a încercat să minimalizeze dificultăţile: "Situaţia nu este catastrofală, este o situaţie obişnuită".
Pe de altă parte, este cunoscut că tendinţa Bisericii din Moscova este cererea de a amâna conciliul, primul al tuturor Bisericilor ortodoxe după peste o mie de ani, în pregătire de peste cincizeci de ani. Mitropolitul Hilarion, deja duminică, 12 iunie, după Liturghie a spus că mai degrabă "este mai bine de amânat" întâlnirea decât "să se facă lucrurile în grabă". În fapt rușii neagă, cu jumătate de gură, întâietatea Patriarhie de Constantinopole, dar eforturile lor, vechi de peste jumătate de mileniu, sunt departe de a-și fi atins ținta.
Patriarhia România e de partea celei de la Constantinopole
În acest război surd, Patriarhia României a anunțat că Sinodul trebuie să aibă loc, poziționându-se de aceeași parte a baricadei ca și Bartolomeu I.
„Dreapta credinţă nu se păstrează în izolare, ci în comuniune de gândire, de mărturisire şi de vieţuire cu Biserica întreagă”, a declarat patriarhul Daniel, cel care va conduce în Creta o numeroasă delegație, de circa 25 de episcopi, aproape jumătate din numărul membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Nu trebuie uitat însă că Patriarhia Română și cea Rusă se află, de ani buni, pe poziții divergente, privind păstorirea credincioșilor din Republica Moldova, acolo unde există cel puțin câte un episcop recunoscut de fiecare dintre cele două Patriarhii.
E de așteptat însă ca „Sfântul și Marele Sinod” al Ortodoxiei să se amâne din nou. Cele zece sau poate chiar mai puține Biserici Ortodoxe vor decide, cel mai probabil, că nu pot lua decizii în absența Bisericilor surori și vor decide că e mai înțelept să se întoarcă acasă. O dată cu decizia lor, tentativa Bisericilor Ortodoxe de a intra în conclav va deveni pur și simplu istorie.
