Dosar OK! Cei șapte actori care au intrat în pielea lui James Bond
Dintre toţi eroii marelui ecran, este cel mai longeviv şi concurează, la capitolul popularitate, cu băieţii buni coborâţi din benzile desenate Marvel. Un om fără trecut şi cu un viitor incert, un salvator din umbră al planetei şi un agent care joacă pe două fronturi: cel al misiunilor periculoase şi cel al inimilor partenerelor sale.
Maşinile sport, armele, gadget-urile, costumele impecabile şi femeile frumoase au făcut din el un model pe care milioane de bărbaţi au încercat sau au visat cel puţin o dată să-l copieze. Un gentleman perfect, atât de şarmant în smoking, care-şi bea paharul cu Vodka Martini (pe care o preferă „shaken, not stirred“) cu un zâmbet de dandy pe faţă. Superspionul creat acum o jumătate de secol este, cu siguranţă, cel mai faimos agent secret din istoria entertainmentului. De la Dr. No (prima apariţie a lui 007 pe marele ecran) din 1962 şi până la Spectre, aventura cu numărul 26 lansată toamna aceasta, James Bond a supravieţuit Războiului Rece, a fost martor la căderea Cortinei de Fier şi, deşi în aparenţă misiunea lui părea încheiată, este mai activ ca oricând.
Dar cine este acest bărbat fără trecut, fără adresă, fără familie, fără relaţii sociale ori amoroase durabile? James Bond a fost plăsmuit în 1953 de către imaginaţia britanicului Ian Lancaster Fleming. Autorul, londonez get-beget, născut în Mayfair, era nepotul unui finanţist scoţian şi fiul unui membru al parlamentului britanic, având, deci, parte de educaţia elevată rezervată nobilimii şi chiar membrilor familiei regale: Colegiul Eton şi Academia Militară Regală din Sandhurst. Şi-ar fi dorit să lucreze în Afaceri Externe, dar a ajuns să lucreze ca reporter şi corespondent la Moscova pentru Reuters şi apoi ca broker, mai înainte de-a fi recrutat ca asistent, în ajunul primului Război Mondial, de contraamiralul John Godfrey, directorul serviciului secret al Marinei. Promovat rapid în funcţia de comandant, cu numele de cod 17F, Ian Fleming a fost capul mai multor misiuni care i-au oferit o documentaţie serioasă pentru romanele sale de spionaj: unităţi militare, hărţi strategice, poligoane de tragere, operaţiuni în teren, acţiuni de tip comando, laboratoare nucleare şi centre de cercetare. Iar la conturarea personajului său au contribuit evenimentele reale trăite de 15 agenţi secreţi, dar mai ales întâmplările din viaţa a doi apropiaţi de-ai săi, fratele lui, Peter, şi ofiţerul de marină Patrick Dalzel-Job. Evident, autorul s-a folosit, în scrierile sale, de numele prietenilor de şcoală, cunoştinţelor, rudelor şi iubitelor. Cât despre trăsăturile personale ale eroului său, Fleming a avut de unde să se inspire. Căci el însuşi era un mare pasionat de maşini rapide, viaţă luxoasă, golf şi jocuri de noroc, cocktailuri şi ţigări făcute manual, comandate special la firma Morland. Multe dintre gusturile şi trăsăturile lui Bond i-au fost proprii lui Fleming, până chiar şi preferinţa pentru omletă şi folosirea aceloraşi mărci de articole de toaletă. Se spune, de altfel, că Fleming ar fi fumat până la 80 de ţigări pe zi, iar eroului său, tot fumător înrăit, îi „pusese“ în colţul gurii până la 60 de ţigări pe zi!
